Propaganda comunista in Romania ed.2

Volumul de față este deja un reper istoriografic, o lucrare canonică, de neevitat pentru cel care studiază arsenalul persuasiunii și terorii ideologice totalitare din anii 1940 și 1950. Atunci când Eugen Denize a realizat documentarea pentru această carte, însemnate fonduri arhivistice privitoare la instituțiile de propagandă erau închise. Însă temele și direcțiile de cercetare inițiate inclusiv de Eugen Denize i-au determinat pe diverși istorici să continue demersurile în sensul declasificării unor dosare păstrate în fosta Arhivă a Comitetului Central al PCR. Între timp, accesul la arhiva Secției de Propagandă și Agitație este liber atât datorită insistenței Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, cât și politicii de transparență inaugurate după momentul iulie 2007 de conducerea Arhivelor Naționale. Eugen Denize, care și-a întemeiat volumul pe semnificative surse istorice de arhivă (provenite cu precădere din fondul Microfilme al Arhivelor Militare Române), presa și literatura secundară, sprijină ideea potrivit căreia comunismul românesc a fost, de la bun început și fără întrerupere, o întreprindere malefică. Propaganda a jucat un rol aparte, amplu documentat, iar structurile instituționale ale Agitprop-uluidin România jdanovismului cultural beneficiază de o tratare atentă, fără ca personalitățile comuniste care le-au patronat să fie neglijate. Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu sunt în mod inevitabil personaje principale ale cărții. Secondantul lor, Mihail Roller, este surprins de E. Denize în rolul de cenzor al istoriografiei române; însă autorul nu pare să îl singularizeze. De fapt, a existat o întreagă echipă patronată de M. Roller. Meticulozitatea cu care E. Denize analizează fenomentul cenzorial din istoriografia română contrastează cu spiritul meschin cu care astăzi istorici formați în anii național stalinismului utilizează conceptul de „neorollerism“ pentru a-l aplica în mod oneros unor colegi de breaslă incomozi. Ediția a II-a, adăugită, cartonată, imagini de arhivă, adăugită cu 80 de pagini, anexe documentare, stenograme, indice. Fragment din carte: "Pe plan intern, politica promovată de Partidul Muncitoresc Român a avut ca rezultat o accelerare a industrializării, dar cu un preț foarte mare plătit de întregul popor român. Abia la 28 decembrie 1954 au fost desființate cartelele la produsele de strictă necesitate, iar nivelul de viață a crescut lent, mult mai lent decât în țările aflate în afara sferei de influență a Uniunii Sovietice. Politica P.M.R. s-a bazat pe deposedarea de avere a celor care aveau proprietăți, primele victime fiind moșierii, burghezia în totalitatea ei, chiaburimea și, în final, întreaga țărănime, care a reușit să păstreze numai aproximativ 7% din suprafața agricolă a țării, restul fiind cedat cooperativelor înființate după modelul colhozurilor sovietice. Dintr-un popor de proprietari mari, mijlocii, dar mai ales mici, poporul român a fost transformat într-un popor de funcționari și muncitori, toți depinzând de bugetul de stat. Pe plan social, comuniștii au construit o societate partocratică, în fruntea căreia se află nomenclatura de partid, în special conducerea superioară a acestuia. Din elita conducătoare comunistă făceau parte membrii Biroului Politic, ai Biroului Organizatoric, ai Secretariatului, Cancelariei și diferitelor secții ale Comitetului Central, membri simpli ai Comitetului Central, activul de partid al comitetelor regionale, raionale și municipale, membrii guvernului și ai corpului diplomatic, conducerea superioară a armatei, Securității și Miliției, conducătorii principalelor instituții publice, ai presei centrale și locale. Aceștia beneficiau de toate avantajele materiale la care romanii obișnuiți abia dacă încercau să viseze. Locuiau în cele mai elegante vile din țară, aveau acces la magazine speciale, la îngrijire medicală specială, se puteau folosi de valută forțe a țării, puteau să călătorească în străinătate și aveau acces la informații inaccesibile pentru marea masă a populației. "