Propaganda si politica externa romaneasca in secolul XX

Lucrarea de față își propune să investigheze comportamentele externe ale statului roman în câteva momente-cheie ale secolului XX: celebrarea a 10 ani de la Marea Unire, Al Doilea Război Mondial, primii ani ai Războiului Rece. Aceste momente, cu încărcătura lor deosebită, forțau guvernele de la București să adopte obiective speciale de politică externă, dar și strategii curajoase de propagandă, care nu s-ar fi derulat în timpuri de acalmie politică. Studiul relațiilor externe ale României are o îndelungată tradiție și de acest subiect au fost preocupați atât istoricii, cât și politicienii vremurilor, începând cu formarea statului modern roman. Politica externă a fost întotdeauna un element de prestigiu simbolic pentru guvernele de la București și echivala, adeseori, cu racordarea la Europa sau cu obținerea unei securități politice și militare sporite. Folosirea propagandei în sprijinul obiectivelor de politică externă a fost constanta pe tot parcursul secolului XX, când idealurile națiunii, așa cum erau ele formulate de elită politică existentă la un moment dat, trebuiau să își găsească simpatizanți și protectori în marile cancelarii ale Europei. Lucrarea conține mai multe secțiuni unite prin firul roșu al temei generale. În două dintre ele este analizat aportul profesi­niștilor din afara politicii – istorici și artiști – la relațiile exterioare ale României. Celelalte două secțiuni urmăresc, în oglindă, fragmente de politica românească către Vest și Est, după 1945, demonstrând comportamentul atipic al unui stat care își lăsă politica ghidată de ideologie. Din Cuprins: ◊ Diplomații României comuniste și presa americană ◊ Infiltrarea și folosirea comunităților românești din America ◊ Racordarea României comuniste la URSS în 1955. Aspecte culturale și nonpolitice ◊ Mijloacele de propagandă în perioada interbelică ◊ Știința istoriei ca armă de propagandă. Cărți și autori ◊ Caricatură politică românească. Graficieni, teme, simboluri, mesaj