Proverbe, zicatori, ghicitori

Cartea prezintă proverbe, zicători și ghicitori organizate în ordine alfabetică, urmate ( după caz) de explicația semnificației acestora. Bogăția de semnificație a paremiologiei populare exprimă genul creator al poporului român, din cele mai îndepărtate timpuri. Modul ingenios în care se valorifică un larg tezaur artistic, plin de înțelepciune și frumusețe, explică atracția adulților, dar și a copiilor pentru genul aforistic, fiind un capitol important al folclorului nostru. Reflectând realitatea prin transfigurare artistică, aceste specii literare devin, implicit, modalități specifice de cunoaștere, elementul de specificitate fiind dat de limbajul lor particular. Astfel, proverbele sunt cunoscute ca formulări concise și sugestive, de obicei ritmice și uneori ritmate, ce exprimă rezultatul unei lungi experiențe de viață. Majoritatea creațiilor de acest tip se spun întotdeauna pentru a ilustra și întări o idee, o concluzie, pentru a reliefa învățătură, exprimate implicit sau explicit, cu valabilitate generală, având, de regulă, o accentuată forță morală. Proverbele oglindesc îndeosebi viața țărănească, comportându-se ca specii folclorice anonime, colective, cu o foarte largă circulație, diversificându-se și evidențiind multitudinea sensurilor și înțelesurilor, de o reală forță educativă. Interferând cu literatura folclorică, unele păremii sunt folosite de oameni în conduită obișnuită și se comportă ca niște strigături, ce caracterizează succint și plastic o serie de împrejurări ale vieții, altele se apropie de atmosfera ghicitorilor. Zicătorile, deși au implicate adesea concluzii, atitudini în înțelesul lor, în mod obișnuit acestea nu sunt exprimate direct, ci doar sugerate, rolul lor fiind de a reliefa o idee, un sfat, de a preveni asupra vreunui rău sau a susține o afirmație. Ghicitorile, ca forme artistic-literare ale genului aforistic, numite și cimilituri, se definesc, prin notele descriptive, ca fiind jocuri de metafore ce solicită agerimea minții omului pentru identificarea, prin asociații logice, a obiectelor și noțiunilor, transfigurate în nuanțe sugestive. Diversitatea ghicitorilor oglindește evoluția folclorului românesc, prin bogăția temelor și variantelor reliefate. Comori de înțelepciune și meditație adâncă, formele paremistice caracterizează o limbă veche, închegată, originală, aptă de orice expresie, constituind și un izvor de inspirație pentru scriitori. " A aduce apa după ce s-a stins focul. ( A încerca să salvezi ceva, dar când este prea târziu). A umbla cu capul în nori Când o face plopul mere și răchita micșunele. Ghicitoare: Zi și noapte prin fâneți, Auzi mii de cântăreți. ( Greierii) "