Psaltirea in talcuirea Sfintilor Parinti vol.I

Psaltirea este o obștească vindecare care cuprinde doctoria fiecărei patimi, după Marele Vasile. Și dar nu este la oameni nici faptă, nici cuvânt, nici patimă, nici cugetare, căreia să nu îi poată afla omul leacul în cartea aceasta fiindcă aceasta este o adunare plină de tot felul de petrecere și de privire cu mintea, este o vistierie obștească de învățături, care fiecăruia "dăruiește ceea ce trebuiește", pentru că și rănile cele vechi ale patimilor le curăță, și celui ce de curând s-a rănit de vreo patimă, în grabă îi dă vindecare, și pe cel întreg după fapta bună îl păzește, și toată patima cu totul i-o ridică, și toate acestea le lucrează cu oarecare dulce mângâiere, și cu o întreagă - înțeleaptă și cinstită îndulcire, adică cu dulceața glasului, că, împreună cu ascultarea cea domoală și veselitoare (care se pricinuiește prin dulceață și prin cântare), nesimțit primim folosul cel din cuvinte, după pilda înțelepților doctori, care, când voiesc să adape pe vreun bolnav cu vreo băutură amară și iute, ung marginea paharului cu miere, precum zice marele Vasile. Și așa, după ceea ce se vede, cântăm cu dulceață, iar după lucru și adevăr, ne învățăm cu sufletele, și pomenirea cuvintelor celor ce se cântă neștearsă o întipărim în închipuirea noastră. Deci psalmul este cuvânt către Dumnezeu, venire a îngerilor, izgonire a demonilor; psalmul este așezare lină a sufletelor, odihna ostenelilor celor de zi, depărtarea fricilor nopții; psalmul este întărire a începătorilor, creștere a celor ce sporesc și împuternicire a celor deplini; psalmul este arma nebiruită, odor nejefuit, împodobire de suflet prea bună, deopotrivă împăraților și celor simpli, stăpânitorilor și celor ce sunt stăpâniți, ostașilor și neostașilor, înțelepților și neînvățaților, monahilor și chinoviarhilor, preoților și celor din lume, locuitorii uscatului și ai ostroavelor, lucrătorilor de pământ și corăbierilor, bătrânilor și tinerilor; pe scurt, fiecărei vârste, și stări, și voințe, și obște și în parte și totdeauna. Psalmii lui David sunt prea-folositori de suflet și prin case, și prin târguri, și prin biserici, și prin cai, și fiecare loc, precum îndeobște este folositoare suflarea aerului și revărsarea luminii și întrebuințarea focului și a apei și câte altele sunt ca acestea, obștești la toți și de trebuință. Și cel mai minunat este lucrul acesta, ca psalmii, cu dulcea lor cântare, nu numai mângâie sufletul celor ce-i cânta, când lăsă meșteșugurile și lucrul mâinilor lor, ci încă și pe înșiși cei ce ostenesc, cântând întru lucrare, îi mângâie și îi ușurează. Iar sfârșitul tuturor acestor minunate lucrări este unul: a face, adică pe cel ce-i cânta și-i citește, și înțelept, și dumnezeu după har...