Pătrunderea în universul sufletului marcat de suferință ne introduce într-un câmp de cercetare nelimitat, în care, prin intermediul psihiatriei și al psihologiei, gândirea științifică se întâlnește cu teologia. Urmând fiecare un sistem propriu de evaluare a fenomenelor psihice și o cale specifică de pătrundere în suportul cauzal al acestora, ambele discipline se întâlnesc în efortul de a aduce alinare durerii sufletești a omului și de a-l readuce pe acesta la un nivel stabil de sănătate. Atât psihiatria cât și teologia urmăresc, (cu toate că din unghiuri diferite), fiecare, același spațiu, cel al dezvoltării fenomenelor sufletești, completându-se reciproc în încercarea de a înțelege și de a oferi o interpretare mai profundă variatelor forme de manifestare a vieții psihice. Ambele discipline, psihiatria și teologia, se întâlnesc în persoana celui care suferă: psihiatria, prin restabilirea sănătății psihice a persoanei care activează în cadrul social, iar teologia, prin redarea frumuseții lăuntrice a celui creat „după chipul lui Dumnezeu” (Fc. 1, 26).
