• Ediție adaptată de Mihaela Anton după povestea originală Ion Creangă
Episodul Pupăza din tei face parte din Amintiri din copilărie (partea a II-a), o operă care i-a fascinat pe marii critici literari români. Aceștia nu l-au privit pe Ion Creangă ca pe un simplu „bunic sfătos” care spune povești la gura sobei, ci ca pe un artist desăvârșit, un clasic al realismului și un fin psiholog al sufletului copilăresc. Iată câteva dintre perspectivele celor mai importanți critici literari asupra acestei opere și a universului ei: 1. George Călinescu - Copilul universal și lipsa de răutate În monumentala sa lucrare Viața și opera lui Ion Creangă, George Călinescu a demontat ideea că scriitorul este doar un autor regional. El a afirmat că în „Amintiri din copilărie” este simbolizat destinul oricărui copil de a le aduce bucurie și supărare părinților, iar Nică reprezintă „copilul universal”. Despre poznele lui Nică (precum prinderea pupezei), Călinescu observa că acestea sunt lipsite de o răutate reală. Totul face parte dintr-un spectacol al vitalității și al inocenței. Deși Nică prinde pasărea și vrea să o vândă, el nu este un personaj negativ, ci un spirit ludic. 2. Garabet Ibrăileanu - Creangă ca un „Homer al nostru” Garabet Ibrăileanu a fost unul dintre criticii care au ridicat opera lui Creangă la nivelul unei epopei naționale, afirmând memorabil: „Opera lui Ion Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru.” Pentru Ibrăileanu, episoade precum cel cu pupăza nu sunt doar simple anecdote, ci fragmente dintr-o frescă amplă a satului românesc patriarhal. Criticul sublinia realismul extraordinar al scenelor de viață și al dialogurilor, cum este cearta dintre Smaranda și mătușa Măriuca, pe care o considera o dovadă a talentului de a surprinde psihologia colectivă rurală. 3. Tudor Vianu - Arta dialogului și umorul rafinat Tudor Vianu s-a concentrat asupra stilului și esteticii scriitorului. El a evidențiat talentul lui Ion Creangă în valorificarea limbajului popular și arta dialogului, greu de egalat. În fragmentul cu pupăza din tei, personajele comunică prin proverbe, zicători și ironii (de exemplu, când moșneagul din târg îl tachinează pe Nică sau când mama îl ceartă cu expresii pitorești). Umorul lui Creangă nu se bazează doar pe situații comice, ci și pe subtilitatea limbajului și pe înțelepciunea populară. 4. Nicolae Manolescu - Tehnica povestirii în lanț În Istoria critică a literaturii române, Nicolae Manolescu analizează structura povestirilor din opera lui Creangă. Episoadele din text (furatul cireșelor, pupăza din tei, scăldatul) nu sunt simple întâmplări izolate, ci se succed într-o manieră firească, printr-o tehnică narativă care leagă aventurile copilăriei. Deși pare o narațiune spontană, scrisul lui Creangă este atent construit. Fiecare boacănă a lui Nică funcționează ca un mic scenariu dramatic, cu introducere, intrigă (prinderea păsării), punct culminant (scandalul și târgul) și deznodământ (eliberarea pupezei și împăcarea). Cu ajutorul textului original din Amintiri din copilărie și al desenelor frumos realizate de Cezar Mandache, am încercat să realizăm o lucrare cât mai atractivă pentru tinerii cititori. Pentru autenticitatea limbajului, care dă farmec povestirilor, s-au păstrat formele arhaice ale cuvintelor. Unele dintre acestea sunt explicate în notele de subsol.
Ilustrații color de Cezar Mandache.
