Sufletele poposesc in diferitele ocoluri ale muntelui un interval de timp ce depinde de gravitatea pacatului comis, care, in cazul poetului Statiu, de exemplu, poate fi nul, caci el a fost supus deja pedepselor in ultimele doua cornise; popasul pacatosilor poate, insa, sa dureze ani sau chiar veacuri. Fireste, sufletele personajelor sfinte sau meritorii merg direct la Ceruri, fara sa mai treaca prin Purgatoriu, asa cum afirma de pilda stramosul-profet Cacciaguida. Cand duhul unui penitent si-a ispravit in intregime pedeapsa, muntele purgatorial se cutremura, a se vedea cazul eliberarii/ descatusarii poetului latin Statiu, timp in care toate umbrele intoneaza Slava...; odata eliberat, sufletul respectiv imediat va trece prin flacarile purificatoare din ultimul cerc, apoi va merge in Paradisul Terestru, adica la varful muntelui purgatorial (Eden). Ajuns aici, el este primit de Matelda, ce reprezinta probabil starea de puritate a omului de dinaintea pacatului originar; aceasta il boteaza, ca sa zicem asa, in cele doua rauri din Eden: Lete, ce sterge amintirea pacatelor savarsite in timpul vietii, si Eunoe, ce intareste amintirea faptelor bune. Acest ritual de ablatiune, purificare, lustratie fiind indeplinit, inseamna ca duhul respectiv este pregatit sa urce in slava, gata sa se inalte la stele, asa cum Dante insusi, dupa ce a fost supus respectivului ritual, va spune despre sine. - Geo Vasile
