Sunt gînditori la care inteligența, dacă atinge un anumit prag de acuitate, capătă neapărat o tentă mizantropa. Din această categorie face parte Horia Pătrașcu. E prea deștept ca să se complacă în iluzii cu privire la contemporani. De aceea nu-i cruța, adminstrîndu-le porții de luciditate malițioasă. Are minuția unui ceasornicar care își pune la bătaie toată iscusința retorică pentru a arăta că ceasul epocii e stricat. E profesorul care preda dezobișnuirea, năzuind ca elevii să se lepede de concepțiile aflate în vogă. Iată așadar calitățile de căpătîi ale autorului: ofensiva dialectica sprijinită pe analiza minuțioasă, ochi sarcastic fără complezente tactice, imboldul de a sfida adevărurile definitive, și un talent vădindu-se în expresia clară, a cărei concizie merge pînă la zgîrcenie expresivă.
