Putem creste copii buni intr-o lume negativa!

Copiii sunt oglinda părinților, se spune - și pe bună dreptate. Însă imaginea reflectată se schimbă de la o epocă la alta.   Lumea în care suntem nevoiți să ne creștem copiii se transformă rapid. Conflictul dintre generații este mai acut ca oricând, iar carierele părinților au, de multe ori, un efect nociv asupra vieții de familie. Mai rău, știrile și programele TV estompează valorile morale perene.   Zig Ziglar ne arată aici că nu sunt importante doar genele moștenite, mediul de viață, educația, anturajul său banii. Important este și cât timp petrecem cu copiii noștri, cum îi învățăm ce e disciplină, în ce fel ne manifestăm iubirea părintească, ce sfaturi le dăm, câtă răbdare avem cu ei și până unde merge toleranța noastră.   E cazul să ne întrebăm cum ne creștem, în realitate, copiii. Îi cunoaștem, cu adevărat? Știm ce probleme au? Ne spun ei, oare, tot ce au pe suflet? Suntem noi cei la care vin să ceară sfaturi?   Cartea aceasta demonstrează un lucru simplu, dar pe care multe familii îl ignoră cu obstinație: părinții determină în mod esențial viitorul copiilor lor.   Dacă vă doriți copii optimiști, încrezători în sine, perseverenți, cu umor, afectuoși, atenți, loiali, responsabili, devotați, entuziaști și cu o atitudine mentală pozitivă, atunci urmați sfaturile din această carte.   Veți fi niște părinți mai fericiți. Fragment din cartea "Putem crește copii buni într-o lume negativă!" de Zig Ziglar: "Având în vedere că părinții sunt de o inteligență medie, cum s-a ajuns aici? Dovezile indică faptul că discuțiile părinților cu copilul aflat încă în pântec au avut o mare influență. Domnul Susedik susține că acest lucru se întâmplă „de când Dumnezeu le-a vorbit lui Ieremia și lui Iov pe când erau în pântec". Doamna Susedik subliniază faptul că, pe la cinci luni, urechile copilului încă nenăscut sunt dezvoltate deja, și el poate auzi și-și poate mișca ochii. Are deja ceva celule în plus în creier pentru a memora lucruri ce-i vor fi utile în viață. De asemenea, susține că, dacă îi vorbești copilului înainte să se nască, atunci când se naște își amintește brusc. Doamna Susedik i-a cântat fiecărui nou-născut; a dansat cu fetița pe o muzică frumoasă și calmă; i-a luat jucării și a început să-i explice cum arată mica ei lume. Ea a făcut asta peste zi, când domnul Susedik era la birou. Cei doi și-au învățat copiii să citească cu afecțiune, să-și exprime surpriza, tristețea, fericirea, să prezinte frumos orice poveste. Erau evitate basme precum Hansel și Gretel, desenele animate cu Popeye Marinarul - „care se bate tot timpul" - și cu iepurașul Bugs Bunny - „În care se trage veșnic". La televizor, se uitau la „Sesame Street" și la „Electric Company", dar emisiunile despre problemele căsătoriei, violența, sex sau filme de groază erau complet interzise. Ca răspuns la întrebarea dacă inteligența este determinată de ereditate, de mediul înconjurător sau de amândouă, doamnă Susedik răspunde că este categoric mai mult decât o simplă moștenire genetică. Ea consideră că fetele ei sunt atât de strălucite pentru că au fost foarte de timpuriu educate. Ea subliniază că le-a oferit copiilor multă dragoste, aceasta fiind  elementul cel mai important al dezvoltării lor."