Qpoem - Deasupra lui Hans

Liviu Mătăoanu (n. 14 ianuarie 1968, în Câmpulung-Muscel) este profesor de istorie. Locuiește în București. Debutează literar în 1991, cu poeme, în revista „Calende”, iar debutul editorial are loc în 1994, cu volumul de poezie „Pauză de o țigară”, Editura Calende, Pitești. Creațiile sale figurează în numeroase volume colective, între care „Despărțirea de cotidian” (Editura Paralela 45, 1997), „Plagiator” (Editura Paralela 45, 1998), „Arheologie generală” (Editura Paralela 45, 2000). Alte volume: „Umbra personajului” (Editura Paralela 45, 1999), „Poeme urbane”, Editura Digitală, 2015 (doar în format digital). Îngrijește antologia de poezie „Poemul cu 1000 de fete” (Editura Paralela 45, 2001). A publicat în diverse reviste literare și ziare. Realizator de emisiuni radio și de televiziune. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. „Liviu Mățăoanu face contrabandă cu melancoliile și își ascunde predispoziția reflexivă într-o scriitură aparent dezlânată și ostentativ dezarticulată, mizând pe efectul în răspăr al devierilor parentetice și al inconsistenței colocviale a discursului. Scriitura lui uzează și abuzează de tehnici de înșelare, simulând incongruența doar spre a tensiona...” Al. Cistelecan Fragment din volumul "Qpoem - Deasupra lui Hans" de Liviu Mățăoanu "soarele a răsărit/ în sfârșit/ deasupra orașului 1. soarele a răsărit / în sfârșit / deasupra orașului acum se aude clar cântecul singuratecului / aerul este curat cuvintele sunt parcă despletite / îți poți imagina o amintire din care lipsești și în care voiai să fii; el cântă singur / pentru sine dânsa un dans în cerc / cu parteneri imaginări deseori ținea genunchiul sus; deseori schimbă sensul mișcării; același cântec se auzea în ecou cântat de un cor de bărbați / eu însumi eram uimit de fiorul care străbătea străzile; același cântec se auzea și dacă țineai ochii închiși; pe deasupra / peste case / peste vise (era suficient să rostești primul cuvânt și celelalte veneu de la sine / era suficient să închizi o singură geană / și somnul poza ca o statuie de bronz în piața universității) pe deasupra / peste case / peste vise plutea un suflet compus / transparent / într-adevăr foarte transparent. ... just for the day. ..."