Dumitru Andreca (n. 22 februarie 1949, în Izvoarele, Mehedinți) a fost redactor-șef la „Forum dunărean” și „Caligraf”, Drobeta-Turnu Severin. Debutează cu un grupaj de versuri în 1973, în „Contemporanul”, și frecventează cenaclul revistei „Astra” din Brașov. În 1986 este prezent în antologia „Cu tot ce am, aparțin acestui pământ”, Editura Eminescu. Pseudonimul cu care semnează în această perioadă este Daniel Amurg. În 1998 publică volumele de versuri „Arena”, Editura Prier, „Relicvariu”, Editura Cultura generală, și „Drumuri în întuneric”, Academia Civică (interviuri cu foști deținuți politici pentru care a obținut premiul pentru publicistică al Filialei U.S.R. Drobeta-Turnu Severin). În 1999, în colaborare cu Dan Salapă, publică volumul I din „Neamul păstorilor” la Editura Radical. În 2000 publică, la Editura Prier, „Flori de cuie”, fabule, și „Dezrădăcinații”, mărturii ale deportaților în Bărăgan. În 2002 apare „Arhiva groazei”, Editura MJM, pentru care i se decernează premiul pentru publicistică al U.S.R. Filiala Craiova. În 2011 publică „Parodii” la Editura Prier, iar în 2013, „În oglindă”, Editura MJM, și „Dilaila de Severin”, Editura Prier. Locuiește în Rogova (Mehedinți). Membru al cenaclului Qpoem din 2015. „Magnoliile nici nu înfloresc: ele explodează! Modelul lor este strofa scurtă și nărăvașă a lui Dumitru Andrecă. Finalurile suspendate, turnurile senzuale și imaginile smălțuite umplu minipoemele de suspans. Cartea de poezie se citește ca un roman polițist și se simte ca un afiș de telecinematecă. Plonjonul nu este adânc, însă spirala lui aeriană are o suplețe bruscată și o putere a iluziei care se pot traduce numai prin cuvântul farmec.” Felix Nicolau Fragment din volumul de poezii "Qpoem - Magnolia din Padova" de Dumitru Andreca "68. primăvara brașoveană atât de veselă și minunată c-au izbucnit în hohote cireșii a-nflorit până și cascheta polițistului de la intersecția străzilor Avram Iancu și Stadionului să trăiți zice unui gând (se-ntâmplă) frumos lăsând pe seama curenților de aer cald circulația nicio casa-mprejur niciun reper Pompei îngropat în petale iei urma unor claxoane muzicale răzbătând subteran peisaj în care bucuria-ntâlnirii intră cu farurile-aprinse au izbucnit în hohote cireșii "
