Mihai Amaradia (n. 28 iulie 1980, în Motru, Gorj) debutează editorial cu „Poeme pentru cutia ta poștală”, Editura Brumar, Timișoara, 2012. Pentru acest volum primește Premiul „Opera prima” în cadrul Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, Târgu-Cărbunești, 2013. Tot în acest an participă la Colocviul Tinerilor Scriitori din Alba Iulia, eveniment dedicat celor mai bune debuturi în poezie ale anului 2012-2013. Locuiește în Târgu Jiu. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. „Oltean iubet, dar nu dintre cei focoși, ci mai degrabă dintre cei tandri și melancolizați de absențele repetate și ritualice ale iubitelor, Mihai Amaradia nu doar că pare programat, dar s-a și autoprogramat pe eroticele cu alai de călinerii. „Oltenian lover” (o subspecie de latin lover), el iubește și tînjește și-n a doua carte (o făcuse și-n debutul cu „Poeme pentru cutia ta poștală”), de astă dată într-un triptic anume geometrizat pentru a da, cît de cît, forma efuziunilor în permanență efervescentă. O ars amandi, așadar, trăiește și scrie (cu modulații și fine, și abrupte) Mihai Amaradia, al cărui potențial eseninian ar trebui, poate, încurajat (de el însuși, desigur).” Al. Cistelecan Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot. Călin Vlăsie Fragment din volumul de poezii "Qpoem - Nimeni, el singur" de Mihai Amaradia "poem curat când ninge mâinile mele cele mai fericite trăiesc în câmpie ele țin hățurile de ceață ale calului cuiva ele sunt libere ca scânteile, oblojesc sperietorile îndelung răbdătoarele sperietori - snopi de coceni - pălării ale cuiva. Când ninge mâinile mele cele mai fericite locuiesc în poiană prin vocație, iarna, mâinile mele se au una pe cealaltă și colinda zorilor miloase născătoare de vrăbii, ele croiesc gerul frumos mirositor și fabrică numai rochii de mireasă pentru miresele cui s-o nimeri. Când ninge mâinile mele cele mai fericite povestesc nicăieri despre micile mușuroaie de furnici adăpostite sub zăpadă când ninge. "
