C. Suditu (n. 12 martie 1970, în satul Băjani, comuna Vadu Pașii, județul Buzău) debutează în 2012 cu volumul de poezii „Sub gutui”, Editura Națiunea, București, iar în 2014, publică volumul „Terra Nobilis”, la Editura Eikon, Cluj-Napoca. Locuiește în Vadu-Pașii (Buzău). Este prezent în antologia „Romeo și Julieta la Mizil”, ediția a VI-a, 2012-2013, și în volumul colectiv „AntePortas – Pași în cetate”, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2014. Poemele sale apar în numeroase publicații, precum: „Citadela”, „Cartelul Metaforelor”, „Don Quijote”, „Oglinda Literară” etc. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. „Coborât din șaua baladescului, C. Suditu aduna în stradă tot arhondaricul european și tribal în vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: rațiune și dezmăț, hazard și bariere. Lorelinele și Cârmelinele asigură migrația dinspre austeritatea sceptică către fierbințeli acrobatice. Vitalismul cu perspective a la Picasso este ținut în frâu de o luciditate cinică. Rezultă mitologii urbane și comploturi galactice proferate la modul carcotaș și cu imaginație năucitoare, carnivoră. Când în scenă pătrunde Valentina, lexicul iubirii iese din purgatoriu și se revărsă într-un paradis al meduzelor, demontat prin analize și ipoteze.” Felix Nicolau Fragment din volumul "Qpoem - Poeme carnivore" de C. Suditu "metamorfoza rătăceam printre ciuperci urbane în care pândeau monștri canceroși peste carcasa bituminoasă flegmele străluceau translucide în ochii visătoarei de serviciu măgarul răgea de zece ori seară mai blând mai înțelept mai sincer un-tbre cu roți lingeau dincolo de lămpi ciupercile acestea în care locuiau insecte su prapuse îm puse ex cluse cititorii mâncau mititei și visau la Frații Karamazov o turcană dezacordată imită Inno Alla Gioia într-o bodegă într-un dans de mahoarcă și necazuri înecate în votca botezată cu stil pe un perete suspendat o reclamă Cârmelină cântă la nu știu unde și ce nu-mi cânta mie să cânte sănătoasa eram la zece metri în față când am căzut într-o ureche de ac disperată mă așteptau niște indieni să-mi ia scalpul moștenire de la mama ne-am luptat până spre dimineață când primul dintre ei mi-a căzut în gură era dulce i-am înghițit pe toți în afară de unul singur care mi se închină că unui zeu l-am înghițit și pe el din greșeală vrând să-1 pup în trunchiul unui copac toate planetele erau aliniate timpul mi-am zis metamorfoza trebuie să con tinue mai bine lasă data viitoare când o să mai trec "
