Radio-grafii si alte fobii

Volumul este o selecție din cele mai reprezentative articole ale autorului în ultimii ani, dintre cele scrise direct în limba română sau traduse în această limbă. Unele îl reprezintă în calitate de jurnalist. De unde și titlul volumului: Radio-grafiile se referă la articolele transmise de postul de radio Europa Liberă, unde Shafir a lucrat între 1965-1967 și mai apoi între 1985-2005, majoritatea acestor ani în calitate de șef al Departamentului de Cercetare Română al acestui post de radio. Fobiile se reflectă în ținta multora dintre articolele incluse: naționalismul, xenofobia, antisemitismul, dar și rinocerită. Cum unele dintre luările de poziție ale lui Shafir au devenit polemice, autorul a găsit de cuviință să facă deosebirea între studiile sale critice (academice), publicistică și ceea ce el însuși denumește „pubelistică“. Din cuprins: ◊ Identitate, identitați, identificări ◊ Exportatori și importatori de extremism ◊ Evo­cari și revocări ◊ Mihail Sebastian ◊ Semănători de vînt, culegători de furtuni ◊ O tragicomedie în desfășurare? ◊ În zodia totalitarismului ◊ Raportul Tismăneanu: Note din public și din culise ◊ Despre alegeri, aleși și libertatea de a alege ◊ Icoane, iconoclaști, iconoduli ◊ Mapele mapamondului ◊ Locale, localnici ◊ Câteva su­gestii pentru rețete anti-stres Fragment din carte: "Inhibiția culturalal Hotărât lucru, există o inhibiție culturală majoră în calea perceperii noțiunii de discriminare în rândurile cetățenilor acestei țări. Incidentul care îl aduce pentru a doua oară pe președintele Traian Băsescu în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în mai puțin de cinci luni ilustrează această inhibiție cu prisosință. Reacțiile înregistrate la acest incident demonstrează că nu avem de a face numai cu problema unui șef de stat care se vrea hatru și e incapabil să înțeleagă că preceptul latin s-ar inversa în cazul unui înalt demnitar. S-a argumentat după incidentul din luna mai, în cursul căruia Băsescu a insultat o jurnalistă care îl hărțuia cu expresia „țiganca împuțită" că șeful statului ar trebui să înțeleagă: quod licet bovi, non licet Jovi. Inversarea preceptului ar fi trebuit să demonstreze că președintele nu își poate permite ceea ce își poate permite simplul muritor. Dar tocmai aici se află miezul problemei: în sugestia că în cazul simplilor muritori, sau, dacă vreți, al celor pe care îi numim „omul de pe stradă", ar fi de înțeles sau de acceptat ca ei să folosească pejorative și insulte atunci când se referă la minorități, de orice coloratură ar fi acestea. De la sine se înțelege că utilizez termenul de „coloratură" cu bună știință, și că el nu este un substitut pentru „culoare". Tot așa cum de la sine se înțelege că dacă așa ar sta lucrurile, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ar trebui să își adauge la denumire calificativul „în rândurile demnitarilor publici". Acest consiliu se va întruni pentru a discuta incidentul de la mijlocul acestei săptămâni, urmând procedura obișnuită, în cursul căreia părțile sunt audiate înainte de pronunțarea unei decizii. Totuși, nu poate fi desconsiderat faptul că domnul Băsescu a primit deja un avertisment după incidentul din luna mai, iar în cazul în care Consiliul va decide că am avut din nou de a face cu o injurie la adresa unei minorități etnice, sancțiunea va trebui să fie mai severă. Poate că cititorii în necunoștință de cauză se întreabă în ce ar consta ofensa."