Raiul pe pamant

    După volumul Gottland, o bijuterie dedicată Cehoslovaciei secolului trecut, premiatul autor polonez Mariusz Szczygieł recidivează cu această carte, un imn ironic și derutant închinat Cehiei contemporane. La granița dintre sociologie și reportaj literar, Raiul pe pământ este un volum despre tot ce l-a fascinat în ultimul deceniu în țara lui preferată.     Szczygieł se uită la posturile de televiziune cehești, citește ediții de chioșc despre vedetele lor și romane populare, merge la teatru și la cinema. Se duce și în toalete publice unde descoperă cu încântare îndemnuri ca acesta: PREȚUIȚI BUNĂVOINȚA ÎNTÂMPLĂTOARE ȘI FAPTELE FRUMOASE LIPSITE DE SENS. Are întâlniri fabuloase cu filosoful și poetul Egon Bondy, fotograful Jan Saudek, artistul  David Černý, dar și cu vedeta de televiziune Halină Pawlowská, un fel de Bridget Jones a Cehiei, care a scris cărți precum "De ce nu m-am spânzurat" sau "Hipopotamii nu plâng".      Frecventează asiduu și crematoriile unde constată că cehii nu se înghesuiesc să ridice urnele cu rămășițele celor apropiați, iar despre înmormântări nici nu poate fi vorba. Reușind magistral să nu judece, ci doar să înțeleagă, scriitorul îi întreabă pe cehi – care se lauda că sunt cel mai ateu popor din Europa - „Cum se poate trăi fără Dumnezeu?” și dacă mai are vreun rost să faci fapte bune dacă nu mai există pedepse și recompense după moarte. Răspunsurile pe care le primește sunt bulversante și fascinante, iar cauzele pe care autorul le identifică încercând să explice aversiunea cehilor față de catolicism sunt cel puțin pasionante.       Cehia e o țară unde râsul e bine văzut, iar suferința nu e pe placul nimănui. și un polonez a avut grijă să ne-o dezvăluie în toată splendoarea și complexitatea ei.      Fragment din volum:       “Jocul de-a vietnameza       Romanul “Cal alb, dragon galben”, pe care îl citea față din trenul spre Brno, a câștigat concursul anual al Clubului Cărții. Cel mai bun manuscris trimis este publicat și se vinde în tiraje impresionante.     Ziariștii s-au aruncat asupra câștigătoarei din 2009, Lan Pham Thi, de numai nouăsprezece ani, dar ea putea să le răspundă la întrebări numai pe e-mail, întrucât între timp plecase la Kuala Lumpur să studieze informatica.     A declarat presei că încă nu a găsit răspunsul la dilema pe care o are: dacă este cehoaică sau vietnameză. A ajuns totuși la concluzia că este cetățean ceh cu părinți vietnamezi. Întrebată de ce în cartea ei nu apare nici măcar un ceh într-o lumină pozitivă, a răspuns că atunci când a scris cartea nu și-a dat seama de lucrul ăsta.     În Cehia, în pofida aversiunii fățișe față de rromi, s-a constatat un boom al literaturii rrome, iar numărul studenților rromi la universitățile cehești atinge cifre record în toată Europa. Mulți au sperat în secret că Lan Pham Thi este semnalul unei schimbări pozitive. Cu atât mai mult, cu cât unul dintre miniștrii afacerilor interne a avut la un moment dat ideea ca statul să plătească o primă oricărui vietnamez care ar dori să părăsească Cehia. Faptul că datorită vietnamezilor aproape fiecare cartier din Cehia are câte două magazine alimentare foarte bine aprovizionate, deschise vinerea și în zilele de sărbătoare, nu l-a impresionat deloc.      Autoarea a trimis editurii contractul pentru carte tocmai din Kuala Lumpur. La înmânarea premiului în locul ei a venit o prietenă, tot vietnameză. Lan a adresat câteva cuvinte înregistrare video, cerându-și scuze pentru absență.     La câteva zile după publicarea romanului “Cal alb, dragon galben”, criticul Zdenko Pavelek a scris că îl neliniștesc câteva amănunte. De pildă, verbul folosit în descrierea scenei când tatăl eroinei inaugurează în orașul Pisek restaurantul mult visat cu participarea președintelui orașului. La fața locului este și televiziunea locală și Lan Pham Thi scrie despre camera de filmat ca „huruie". Și doar camerele nu mai huruie deja de câțiva zeci de ani."