„Nu am curajul sa ma gandesc la ziua de maine; de fapt, nu am curajul sa ma gandesc la nimic“, iata ce scrie Mifti, o adolescenta de saisprezece ani, in jurnalul ei. De la moartea mamei, ea traieste in Berlin, intr-o stare de dezordine din ce in ce mai cumplita. Povestea ei este deprimanta, murdara, halucinanta, caci tanara pare sa-si duca existenta intr-o lume paralela plina de excese sinistre, de droguri administrate pana la voma, de relatii sexuale instinctive - „dragoste fara dragoste“, facuta la repezeala, in masina - si de violenta - fizica si de limbaj. La limita intre geniu si nebunie, Mifti filosofeaza asupra bisexualitatii si se complace intr-o atitudine de copil teribil.
Acest roman despre tineretea fara limite si fara repere a sedus critica si a facut din autoarea lui, ea insasi o adolescenta de saptesprezece ani, noua stea a literaturii germane. Acuzata de plagiat din mai multe surse, printre care si cartea unui blogger, un roman despre sex, droguri si cultura tehno, autoarea a recunoscut ca nu a citat toate sursele, dar si-a aparat cartea argumentand ca „autenticitatea nu exista, doar sinceritatea exista“. „Ma servesc de orice m-ar putea inspira si de lucrurile care ma stimuleaza“, recunoaste Hegemann , oferind un produs exemplar pentru noua literatura produsa de internet.
„Copilul-minune al Boemei...O carte cu idei surprinzatoare.” Der Spiegel
„Surprinzator de inteligenta, incantator de groteasca si delicios de elocventa.” Die Welt
