Rapirea lui Edgardo Mortara

Răpirea lui Edgardo Morțară. Scandalul care a provocat prăbușirea puterii politice a Vaticanului Bologna: căderea nopții, iunie 1858. O bătaie răsună în ușa negustorului evreu Momolo Mortară. Doi ofițeri ai Inchiziției dau buzna înăuntru și îl iau pe fiul de șase ani al lui Morțară, Edgardo. În timp ce băiatul este smuls din brațele tatălui, mama acestuia se prăbușește. Motivul răpirii lui: fiul a fost botezat în secret de unul dintre servitorii familiei. Conform legii papale, copilul este, prin urmare, catolic, care poate fi luat din mijlocul familiei sale și dus la o mănăstire specială, unde convertirea să vă fi finalizată. Cu această scenă înfiorătoare, istoricul premiat David I. Kertzer începe povestea adevărată despre cum răpirea unui copil a devenit evenimentul declanșator al prăbușirii Vaticanului ca putere seculară. Cartea evocă disperarea familiei modestului negustor, ritmurile vieții cotidiene în ghetoul evreiesc, și studiază, prin intermediul campaniilor revoluționare ale lui Mazzini și Garibaldi și a unor personaje precum Napoleon al III-lea, apariția Italiei ca stat național, modern. Emoționanta și plină de informații, Răpirea lui Edgardo Morțară se poate citi și ca un thriller istoric și că o analiză a modului în care o tragedie umană singulară poate schimba cursul istoriei.   O poveste palpitantă... Erudiția absolută a lui Kertzer și talentul său fin de povestitor se combină pentru a ne prezenta o capodoperă dramatică. - Boston Globe   Minunată... o carte care are toate meritele unui thriller istoric. - Daily News   O relatare lucidă și extrem de dramatică, povestea lui Kertzer se citește cu sufletul la gură, ca o dramă de curte. La fel de rafinată și de surprinzătoare ca o operă de ficțiune. - Newsday Fragment din cartea "Răpirea lui Edgardo Morțară" de David I. Kertzer: "Între timp, mareșalul Lucidi se pregătise meticulos pentru plecarea băiatului. Brigadierul Agostini, însoțitorul tăcut al lui Lucidi din noaptea precedentă, fusese însărcinat să-l însoțească pe Edgardo și, în acest scop, primise cea mai bună trăsură pe care o avea poliția din Bologna. Lucidi a venit cu o altă trăsură, cu un detașament de poliție de ajutor. Acesta a sosit la apartament în jurul orei opt. Șeful poliției a urcat scările însoțit de câțiva dintre oamenii săi. În casă, Momolo îl ținea în brațe pe Edgardo; băiatul era în continuare calm, neînțelegând, probabil, ce se întâmplă. Când Lucidi l-a smuls pe Edgardo din brațele tremurânde ale tatălui său, polițiștilor care-l păzeau pe cel mic li s-au umplut ochii de lacrimi. Vitta a fugit primul pe scări în jos, urmat fiind de polițiști și apoi de Momolo, copleșit de durere. Imaginea fiului său cărat între umerii polițiștilor l-a lăsat pe Momolo și fără ultimul strop de putere care-i mai rămăsese și, mergând în urma lui Edgardo, s-a prăbușit ca mort. După ce băiatul a fost urcat în trăsura brigadierului Agostini, Vittă a încercat să-l liniștească. „Nu-ți face griji, i-a spus, eu și tatăl tău o să te urmăm cu altă trăsură." Vitta își închipuia, la fel precum ceilalți din familia Mortară, că Edgardo nu avea să fie dus departe, că destinația era undeva înăuntrul zidurilor orașului. Însă se înșelau amarnic în această privință."