O carte confesivă și profundă despre toate dățile în care te-ai micșorat ca să faci loc altora și despre clipa în care alegi, în sfârșit, să nu te mai abandonezi pe tine. Scrisă cu sinceritate tăioasă și vulnerabilitate, această carte pune în cuvinte răni pe care mulți le poartă în tăcere: rușinea, abandonul, depresia, dorul, nevoia de iubire și lupta pentru respect de sine. O lectură care vindecă pe bucăți și te apropie, cu mai mult adevăr, de tine. Cine ar fi crezut că, din prea multă iubire, poți să ajungi la prea puțină față de tine? Această carte este răspunsul Alina Ilioi la o întrebare viscerală pe care mulți dintre noi o purtăm sub straturi de tăcere: „Dar cum am ajuns să mă urăsc?” Scris sub forma unor eseuri confesive, cu puternică amprentă autobiografică, volumul de față deschide un spațiu al vulnerabilității, unde durerea, abandonul, depresia, nevoia de iubire și lupta pentru respect de sine capătă glas. Din aceste pagini se ridică un strigăt eliberator împotriva capcanei de a te micșora pentru ca alții să poată străluci. Este o pledoarie profundă pentru respectul de sine, pentru adevăr și pentru curajul de a-ți privi fragilitatea în față. În paginile ei, plânsul capătă demnitate, iar supraviețuirea capătă glas. Alina Ilioi ne reamintește că suntem valoroși prin simplul fapt că existăm, unici și demni de iubire. O lectură care vindecă pe bucăți și redă curajul de a fi tu însuți.
Cuvântul Alinei Ilioi nu este doar expresie, ci mărturisire. Are o inimă sinceră, care nu se ascunde, care a trecut prin încercări și a ales să transforme durerea în sens, în cale spre urcușuri duhovnicești. Scrisul ei a atins inima mea pentru că este sincer, viu și plin de credință. Felicitări, Alina! - Părintele Vasile Ioana
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
