Raspunderea civila in procesul penal

 Multe din infracțiunile săvârșite provoacă prejudicii, care fac să fie eficient principiul răspunderii civile delictuale întemeiat pe dispozițiile art. 1357 din Codul civil, potrivit cărora „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpa.” Această împrejurare constituie temeiul juridic care determină că, în cazul unei infracțiuni producătoare de prejudicii, odată cu dreptul la acțiunea penală să se nască și dreptul la acțiunea civilă.   Această acțiune civilă poate fi exercitată separat de acțiunea penală sau în cadrul procesului penal, situații pe care le vom analiza în cele ce urmează. Considerăm însă că nu putem trece la examinarea particularităților exercitării acțiunii civile în procesul penal fără a prezenta în prealabil acțiunea civilă și condițiile de exercitare ale acesteia, în general. Prin acțiunea civilă în sens substanțial se apără dreptul subiectiv civil încălcat. Acesta nu este protejat efectiv prin dispozițiile de drept material, fiind necesar să se recurgă la normele dreptului procesual, mijlocul practic fiind tocmai acțiunea civilă exercitată în cadrul unei acțiuni judiciare.   În literatura de specialitate s-a arătat că acțiunea civilă reprezintă „calea justiției, aptitudinea, facultatea, puterea legală, recunoscută oricui de a obține, cu formele și în condițiile determinate de lege, recunoașterea și realizarea unui drept subiectiv, protecțiunea socială a acestuia în forma ei cea mai expresivă și cea mai eficace.” Posibilitatea de a recurge, la nevoie, la forța coercitivă a statului se materializează în dreptul la acțiune, care constituie elementul de legătură dintre dreptul subiectiv civil și acțiunea civilă.