Războiul prin ochii unui copil. Mărturii din Ucraina

Tu știi ce înseamnă cu adevărat războiul?   La doar 12 ani, Yeva știe. Mai bine decât mulți adulți și mai bine decât liderii lumii care, deși pornesc războaie, nu au stat niciodată într-o pivniță umedă, strângându-și în brațe bunica și rugându-se să scape cu viață. Dacă liderii lumii ar putea privi războiul cu ochii unui copil, probabil nu ar mai exista rachete, bombardamente, tancuri și armate.   Povestindu-și viața de zi de zi într-un jurnal, micuța Yeva construiește, fără să-și dea seama, o emoționantă pledoarie pentru pace pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească.   O carte-mărturie care îți dezvăluie drama copiilor cărora războiul le-a furat copilăria    La doar 12 ani, Yeva Skalietska a ales să scrie un jurnal despre lumea ei plină de ruine și speranțe. Aceasta este povestea sa, dar și a unei întregi generații căreia i-a fost furată copilăria.   Povestea Yevei   Înainte de începutul războiului, Yeva era o fetiță de 12 ani fericită, care tocmai își sărbătorise ziua de naștere alături de prietenii și colegii săi din Harkov. Iubea matematica, geografia și engleza, picta și cânta la pian. Însă ziua de 24 februarie a schimbat tot, iar Yeva a devenit, la scurt timp, una dintre 7.5 milioane de ucrainieni care au fost nevoiți să fugă din calea morții. A pornit la drum alături de bunica sa, cu doar câteva bagaje și un mare gol în suflet.   Jurnalul ei este jurnalul unui copil care a văzut adevărata față a războiului, jurnalul unui copil care folosește cuvinte simple pentru a descrie o realitate care pentru noi este de neimaginat. Cartea Yevei Skalietska este strigătul de neputință și curaj, totodată, al unei fetițe alungate din raiul ei de Acasă. O Evă prigonită iarăși de cel rău. Nu. Yeva nu e un copil ucrainian la vreme de război. E Copilul. E oricare dintre copiii lumii surghiuniți într-o lume a adulților orgolioși și neîmpliniți decât prin răutate. - Părintele Constantin Necula