Deși pare că nu au legătură între ele, personajele, temele și acțiunea conduc la concluzia că textele fac parte din același Univers:imaginat și creat de autor, care îmbină vise, visuri, gânduri și acțiuni verosimile. Stanislav, personajul narator al aproape tuturor textelor, este un tânăr de douăzeci de ani, afiat într-un drum continuu de la realitate la vis, poziționându-se mereu între cele două concepte dihotomice. Acesta își afișează fricile și dorințele, își recunoaște defectele, dar și atuurile, trăiește mereu în prezent, mutându-se din realitatea îmbibată în alcool și relațiile sexuale trecătoare. În tărâmul viselor, unde poarta conversații cu Lună sau observă fenomene pe care alți oameni nu le pot observa și nici nu le pot da atenție precum el o face.
