Rebelul nisipurilor Vol.1

Primul volum din seria Rebelul nisipurilor Goodreads Choice Awards pentru romane Young Adult în 2016 Oamenii stăpânesc deșertul Miraji, în sălbăticie cutreieră bestii mitice, iar prin alte părți se zvonește că djinnii încă se folosesc de magie. Pentru oameni e o lume necruțătoare, mai ales dacă ești sărac, orfan sau femeie. Amâni are nisipul în oase, nimerește întotdeauna țintă, dar își dorește să părăsească deșertul, unde nu-i mai rămâne decât să moară sau să se căsătorească. Un străin îi oferă ocazia să fugă, călare pe un cal mitic. Visul i se împlinește pe fundalul unei rebeliuni împotriva sultanului, iar misteriosul străin cu care pleacă ascunde mai multe secrete decât pare. Încă de la primul paragraf  fermecător din trilogie, un Orient Mijlociu întunecat se întâlnește cu un Vest Sălbatic steampunk prin vocile personajelor: eroina obraznică, cinică și nemiloasă, care ascunde doze mari de sentimentalism și idealism, și personajele secundare memorabile, unele comice, altele terifiante sau de-a dreptul tragice. O carte romantică, incitantă, plină de umor și o bucurie la lectură. - Kirkus Reviews Un amestec minunat de fantasy, mitologie, dragoste și vechea poveste a fetei care descoperă câte poate să facă. - Inis Children’s Books Ireland Fragment din romanul "Rebelul nisipurilor", volumul I, de Alwyn Hamilton "Mă mișcăm odată cu gloata în umbra gării, poticnindu-mă când încercam să văd ceva înainte. Auzisem de trenuri, dar nu eram pregătită de asta. Imensă fiară negru-cu-auriu s-a întins în gară ca un monstru din povești vechi, scoțând pe gură un fum negru sub cupolă de sticlă murdară. Mulțimea s-a înghesuit spre ea. - Biletul? a întins mâna spre mine plictisit un bărbat cu o vestă și cu șapcă galben-pal. Am evitat să-mi încleștez degetele pe bilet când i l-am dat. Chiar și călare pe buraqi, tot îmi luase două zile să ajung de la Șăzi la Juniper City. Nu prea mă ajutase faptul că busola pe care o furasem de la Jin când era inconștient, împreună cu jumătate din proviziile sale, era stricată și m-a îndreptat în direcția greșită, silindu-mă să aștept răsăritul soarelui ca să-mi găsesc iar drumul. Am ajuns în oraș la timp să fiu trasă-n piept cu vânzarea calului buraqi la un preț pe jumătate din cât valora. Dar jumătate era mai bine decât nimic. Și, cel mai important, era suficient pentru a cumpăra un bilet direct spre Izman. Numele tipărit cu cerneală neagră pe hârtie galbenă îl făcea să pară doar o altă poveste în degetele mele, gata să se năruiască în orice secundă. Mi-am ascuns biletul sub salteaua din camera pe care o închiriasem și l-am verificat o dată și încă o dată, până când am hotărât că e mai ușor să-l păstrez la mine, lipit de piele. Insul de la bilete s-a încruntat la mine și mi-am plimbat cu stângăcie palmele peste hainele mele noi. La lumina zilei nu treceam drept băiat atât de ușor, dar a trebuit să încerc oricum. O femeie care călătorește singura sare în ochi mult mai repede. Și are mult mai multe șanse să fie considerată pradă. Vânătaia urâtă de pe obraz se făcuse galben-verde și se zărea pe deasupra sheemei mele roșii, iar veșmintele noi erau largi acolo unde trebuie - tot ce era de valoare era îndesat în cârpele din jurul mijlocului meu care-mi ascundeau talia, ce-mi mai rămăsese din bani, câteva monede xichiane de rezervă și o busolă ponosită, pe care Jin o lăsase să zornăie prin desagi. Lipsea doar cineva care să mă cerceteze prea mult și să vadă dincolo de travestiul meu. O imitație de băiat nereușita era mai bună decât o fată care călătorește pe cont propriu."