Recrutorii

Fiindcă există atît de multe biografii ale unor morți, această carte trebuia să fie biografia unui viu. De pe urma ei, naratorul – cu aspirații de scriitor – urmărește să scoată niște bani. Intenția era că publicul din România – mai ales cel tînăr, poate lipsit de modele, poate suprasaturat de „modele” – să afle povestea reușitei lui Sandel. Dar, după o primă variantă scrisă pe bază a peste o mie de fotografii în care Sandel apare mai mult sau mai puțin, naratorul își dă seama c-a greșit abordarea și-și propune să plece pe urmele lui, din Lume în Nelume, pentru a-i cunoaște pe oamenii cu care acesta s-a întîlnit și locurile în care și-a construit cariera; numai că apare problema de a face rost de bani pentru călătoriile de documentare, așa că recurge la diverse metode, cum ar fi „cersuială” și campania de strîngere de fonduri online, care însă se dovedesc a fi niște eșecuri. Cu dezinvoltură și umor, naratorul perseverează și izbutește să ajungă în Africa (Casablanca și Marrakech) și în Asia Centrală, dar rămîne de văzut dacă, după încheierea călătoriilor, „cartea cu Sandel” va fi în continuare despre Sandel.