Recviem pentru o roata bolnava mintal

Poeții veritabili sunt aceia care nu plăsmuiesc din cuvintele lor niște versuri, oricât de ingenioase și de atractive ar fi, ci o lume proprie, într-o demiurgică încordare a conștiinței. Aceștia, mult mai puțini decât se crede, sunt de două feluri: cei care sunt înnobilați de poezie și orice scădere omenească li se poate ierta și cei care sfințesc ei poezia prin ceea ce îi oferă din ființa lor. Petre Ioan cretu este din această a doua categorie. Eremitul din Slobozia sacrifică totul poeziei și se regenerează doar pentru a i se jertfi din nou. Existența pentru poezie a lui Petre Ioan Cretu este impreionantă și exemplară. - Horia Gârbea   Roata din suflet   în sufletul meu este o roată încă dinainte de a mă naște a avut-o și bunicul se pare că stră-străbunicul a purtat-o pentru prima dată era un fel de roată de rezervă ori de câte ori se rupea roată la căruță se dădea în spate pe furiș și scotea pe sub piele roata cea bună îi era rușine să nu-l vadă careva și să râdă să zică uite ce i-a crescut lui asta în suflet o roată, de parcă nu putea să-i crească o damigeană cu țuică sau o nevastă frumoasă stră-străbunică nu era o femeie arătoasă dar era bună la suflet și harnică ca un făcut toate nevestele bărbaților din neamul meu au fost urâte dar femei blânde și la locul lor iar copiii lor semănau cu bărbații copii frumoși [...]