Reflectii despre spiritualitatea poporului roman

Opere complete vol. 9. Reflecții despre spiritualitatea poporului român - Pr. Dumitru Stăniloae.   Creștinul a învățat să se gândească la toți și pe toți să-i îmbrățișeze cu dragoste în rugăciunile lui. Liturghia, Vecernia, Utrenia sunt împletite necontenit cu lauda zidirii, a cărei importanță se descoperă deplin în întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care se unește pe vecie cu trupul omenesc și, prin el, cu toată creația. S-a afirmat că credința e sufletul, iar Liturghia și slujbele sunt o simplă haină, un simplu rit de suprafață, fără nicio legătura interioară cu credință. Nimic mai greșit. Cultul, după învățătura nu numai a Bisericii Ortodoxe, ci chiar și a celei Catolice, nu e numai exteriorizarea unor sentimente religioase subiective, fără nicio prezență a divinului în formele cultului. Și chiar dacă ar fi numai atât, tot ar exista o legătură organică între credința din suflet și exteriorizarea ei în cult, căci sufletul în elanul lui de sinceritate, pe care-l trăiește mai ales în religie, manifestă în cult ceea ce se cuprinde înlăuntrul lui. Dar în concepția ambelor Biserici, cultul constituie partea externă prin care se revărsa harul dumnezeiesc și darurile cerești în sufletele credincioșilor. Astfel, Liturghia e partea externă pentru Taină și jertfa Sfintei Euhariștii, rânduiala Botezului și a Mirului, partea externă pentru nașterea omului din Dumnezeu și pentru primirea darurilor Sfântului Duh, și așa mai departe. Dar în concepția acelorași Biserici, partea externă a Tainelor trebie să exprime corect credința cea dreaptă, pentru ca Tainele să se săvârșească valid. (Dumitru Stăniloaie)