Putem, oare, vorbi despre actualitatea lui Vauvenargues?
Cei mai mulți găsesc, poate, mai multă satisfacție în ireductibilitatea lui.
La cugetările lui Rochefoucauld, însă, tocmai pentru vremurile noastre de nevroză se impune adierea unui Vauvenargues, care - nefericit - n-a aruncat blesteme asupra secolului, deși ar fi avut de ce să le arunce.
Lectură și estompările sale ar fi un adevărat tonic sufletesc; și, în locul resorturilor de oțel ale vieții mecanice de astăzi, n-am greși crezând că ar mai reabilita omenescul și firescul din noi.
Aurel George Stino
