Tabuul freudian al 'neatingerii pacientului' a devenit complet dezmembrat, revoluționat, depășit de cercetările moderne din psihologie, care și-au apropriat corpul ca pe un receptacul al emoțiilor, ca expresie a sinelui și a globalității individului, iar demersul terapeutic și de manevrare a trupului a fost însușit ca o cale inversă a patologiilor psihosomatice și că demers total asupra unicității și complexității ființei umane.
