Apariția statului și a dreptului sunt strâns legate. Lumea află mereu noi descoperiri despre Egiptul antic, dar în această carte primim o restituire monumentală pentru istoria generală a dreptului, făcută de un arheolog român. Achim Popescu, absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București, își urmează pasiunea, obține în 1968 doctoratul în egiptologie al Facultății de Litere din Cairo și, continuând lucrarea sa, reușește în 1978 să refacă Codul de legi pierdut al faraonului Bocchoris, pe baza unui papirus descoperit în 1938 de profesorul său egiptean. Cum a reușit Achim Popescu, al cărui nume este purtat azi de Școala Gimnazială din comuna sa natală, Păușești-Măglași, Vâlcea, să ajungă la o asemenea realizare? Ce conține Codul de legi al faraonului Bocchoris și cât de aproape este acesta de modernitate? Vă lăsăm să faceți singuri aceste descoperiri și să aflați despre o realizare care merită să fie mult mai bine cunoscută.
Reformele lui Bocchoris (Reconstituirea Codului de legi pierdut al faraonului Bocchoris) - Acest lucru se întâmplă pentru că marea lui realizare, codul de legi apreciat ca superior celui al lui Hammurabi, codul lui Bocchoris, s-a pierdut. Așa cum s-a întâmplat și cu Biblioteca din Alexandria sau cu alte încredibile realizări culturale pe care hazardul le-a distrus în mod mai mult sau mai puțin permanent. Anumite prevederi se păstrau încă în codul de la Hermopolis, un document de importanță crucială pentru cunoașterea dreptului egiptean faraonic, scris pe un mare papirus demotic, măsurând 2 x 0,35 m și descoperit de către profesorul Sami Gabra la Touna El-Gebel (Hermopolis Magna), în timpul campaniei de săpături executate de Universitatea din Cairo în 1938. Pornind de la această descoperire, sub îndrumarea lui Sami Gabra, profesorul Achim Popescu și-a asumat o sarcină minuțioasă și aproape imposibil de dus la bun sfârșit, la vremea respectivă: reconstituirea codului pierdut. Ca bursier al Secției de Egiptologie a Universității din Cairo, începând cu 1960, a lucrat cu nume prestigioase, de la amintitul Sami Gabra la reputatul dr. Charles Kuentz, dr. Jean Vercoutter sau dr. Mounir Megalli, până când, în 1978, a definitivat o teză de doctorat supusă atenției Universității din Cairo, care surprindea mediul academic prin recompunerea operei juridice a unuia dintre marii legislatori ai Antichității. Lucrarea nu a fost publicată niciodată, deși presa egipteană a vuit la vremea respectivă, iar egiptologul român s-a bucurat, pentru o scurtă perioadă, de o notorietate internațională în profund contrast cu anonimatul din țara sa. Dincolo de toate acestea, „descoperirea monumentală”, cum au numit-o ziarele arabe, stă încă în întuneric, iar în galeria faraonilor cu statut de star locul lui Bocchoris este încă neocupat.
