Acțiunea se desfășoară în timpul războiului de la 1812 dintre armatele SUA și cele ale Imperiului Britanic. Înainte de război, intrăm în contact cu fascinanta lume a Indiei acelor timpuri, precum și nu mai puțin, fascinanta lume a țiganilor, rătăcitori care luptă pentru a-și păstra libertatea și obiceiurile. Tânărul zîngari Jean de Franța, deși minor, este lider necontestat al conaționalilor săi, trimiși forțat în India de regele George al III-lea. El nu ezită a fură comoară brahmanilor — păzită bine de o încântătoare fată, căreia ambițiosul Jean îi promite dragostea lui, dar îi cere zadarnic să-i fie complice. După ce fură comoară, Jean va reveni în Anglia, pentru a sprijini lupta englezilor contra americanilor. Fragment din roman: "Bolton n-apucă să isprăvească și un răget înfricoșător izbucni în pădure. Un tigru monstruos sări în mijlocul cercului format de elefanți. Cincisprezece gloanțe șuierară, fără să aștepte fiara, care se opri un moment proptită pe ea însăși, cu ochiul sângeros, cu gura căscată; apoi, dintr-o singură săritură, atinse calul pe care stătea șir Robert Walden și îi înfipse ghearele în piept. Calul scoase un nechezat de durere și se răsturnă peste călărețul său. Dar sir Robert Walden, care nu-și pierduse un singur moment sângele rece, se desfăcu și, pe când tigrul se năpustise asupra calului care gâfâia, îi vârî țeava carabinei sale în ureche și trase. Tigrul căzu mort pe loc. Dar un lung muget se ridică îndată în mijlocul tufișului și altă fiară, tigroaică, se năpusti asupra lor. Era mai mare decât tigrul care pierise; trecu ca un fulger, răsturnând, sfărâmând totul în drumul ei. Sir Robert Walden era în picioare, fără alt reazem decât calul său mort. Dar tigroaică nu se repezi asupra lui șir Robert Walden. Zdrobi sub ghearele ei doi indieni care îi opreau calea și sări pe elefantul alb al guvernatorului. Lordul Asburthon era un om cu sânge rece, își luă carabina și trase două focuri, unul după altul. Tigroaica nu căzu; cu ghearele și dinții, apucă pielea noduroasă a elefantului, care încerca în zadar s-o calce în picioare și labele ei enorme atingeau howdaua pe care clătinarea o făcuse să se încline înainte. Guvernatorul apucă pistoalele și trase iar; dar tigroaica urcă mereu și lordul Asburthon simțea pe față sa suflarea arzătoare a monstrului. — Trageți odată, ticăloșilor! strigă sir Robert Walden către indienii din escortă. — Ei n-or să tragă, – răspunse Bolton, care trăsese deja asupra animalului și nu mai avea arma încărcată – pentru că le e frică să nu rănească elefantul alb, care e ca un Dumnezeu pentru ei. "
