Cartea Regimul Comunist In Romania - Doina Barcan, Bogdan Sterpu PDF

Din cuprins: Caracteristicile totalitarismului; De la democrație la totalitarism; Stalinizarea; Autonomieși destindere;  Neo-stalinism. Căderea a adus schimbări majore în ce privește studiul asupra regimului comunist în România. Spre deosebire de alte țări componente ale blocului sovietic, în România informația de dinainte de 1989 este lacunară și, de cele mai multe ori, răstălmăcită. Există după 1989 mărturii ale martorilor de prim-plan ai politicii, publicate în memorii, însă subiectivismul inerent face greoaie reconstituirea istoriei. În aceeași idee, informații despre regimul comunist român găsim (paradoxal ?) în istoriografia occidentală, în special anglo-saxonă și franceză. Deși afectivitatea acestor istorici este mai puțin prezentă în interpretare, există și aici un risc. Istoriografii occidentali se împart în două tabere: pe de o parte, apologeții liberali și de stînga ai socialismului, iar pe de altă parte, anticomuniștii convinși. Cunoașterea acestui fenomen presupune luarea în calcul atât a efectelor negative, cât și a celor pozitive, rezultate în urma instalării regimului comunist. Traseul istoriei nu este linear, astfel încât nu putem pune accent doar pe continuități și permanente. Indiferent de regimul politic, există organismul social, ale cărui funcții pot fi încetinite, pervertite, dar niciodată blocate. Împlinirile și eșecurile regimului comunist trebuie privite într-un context de filosofie a istoriei, fiind luate în calcul și direcțiile de evoluție, structurile politice, sociale, economice, culturale ale regimurilor precedente sau ale societăților adiacente. Regimul comunist din România n-a apărut brusc, ci printr-o evoluție a istoriei plină de accidente. Între 1866 - aducerea prințului străin în țară - și 1938 - instaurarea regimului monarhic autoritar - România a evoluat în limitele parlamentarismului occidental, spre o treptată lărgire a democrației. După 1938 fiecare nou regim politic s-a impus printr-o lovitură de stat: în 1938 - Carol al II-lea, în 1940 - Antonescu, în 1944 - regele Mihai, în 1947 - Partidul Comunist Român. Evoluția ulterioară a demonstrat că aceste ale istoriei au dus, în final, la înlăturarea și a ultimelor rămășițe ale democrației în România. Odată cu venirea la conducere a Partidului Comunist, autoritarismul atinge apogeul. Regimul politic instaurat în 1947 se încadrează în sistemul pe care istoriografii contemporani îl numesc totalitarism.