Problema concesiunilor a revenit, în forță, în actualitatea juridică europeană, odată cu adoptarea și publicarea, în cursul anului 2014, a pachetului normativ cuprinzând noile directive privind achizițiile publice „clasice” și achizițiile efectuate de entitățile din sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (Directivă 2014/24/UE, respectiv Directivă 2014/25/UE), la care se adaugă, în premieră, prima reglementare distinctă în materia concesiunilor de lucrări publice și servicii (Directivă 2014/23/UE). Ca atare, apreciem ca fiind utilă, la acest moment, realizarea unei lucrări care să prezinte atât regimul actual al concesiunilor în dreptul Uniunii Europene (guvernat, în principal, de mai vechea Directivă 2004/18/CEE și de principiile TFUE), dar și noile soluții pe care le impune Directivă 2014/23/UE, inclusiv corelația cu parteneriatul public-privat. În egală măsură, vom prezenta legislația din România aplicabilă atât concesiunilor de lucrări și servicii (astfel cum a fost gândită la nivelul anului 2006, în scopul de a transpune directivele din 2004 și directivele „remedii” din 1989 și 1992), cât și concesiunilor de bunuri proprietate publică, cu mențiunea ca actele normative (primare sau secundare) în vigoare la acest moment urmează să fie supuse, până cel mai târziu la 18 aprilie 2016, unui amplu proces de reformare.
