Regina Maria

Regina Maria de Cristian Moșneanu, este al treilea volum al colecției de istorie a editurii Librex: Centenarul Mării Uniri. Colecția Centenarul Mării Uniri cuprinde 12 cărți, câte una în fiecare lună a Centenarului. Iubirea mea pentru această țară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi și suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanțuri de oțel, legată prin inimă, prin creier și prin sânge. Simt că fiecare din cei șase copii ce i-am dat, e unul din inelele acestui lanț pe care numai moartea și dezastrul îl pot sfărâma. (REGINA MARIA)   Nici o figură publică din România nu a fost mai patriotă decît această Regină de neam străin. (The New York Times) În nebunia anilor ’20, regina Maria a fost, pentru scurtă vreme, cea mai populară femeie din țară. (Smith, Gene, The American Heritage, Vol. 45, No. 6, October 1994) S-a spus despre ea că a format o întreagă generație – toți bărbații au fost îndrăgostiți de ea, toți artiștii inspirați de ea, toate femeile au dorit să-i semene. (Lesley Blanch despre regina Maria)   Există un singur bărbat în România și acela este Regina. (Contele Charles De Saint-Aulaire)   În istoria cunoscută a poporului nostru nu cred că a existat un conducător mai iubit decât Regina Maria. Devenind  Regina, în anul 1916 ea a fost cea care a l-a influențat decisiv pe regele Ferdinand să intrăm în război de partea Antantei. Acest lucru a făcut ca după terminarea războiului, datorită faptului că România a făcut parte din tabăra câștigătoare, teritoriul României să se întregească. Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul și Sătmarul au intrat în componența Regatului Român. În timpul Primului Război Mondial, va activa ca sora medicală pe front. Activitatea ei nu va fi una de fațadă, regina dând dovadă de un curaj nebun, aflându-se în primele rânduri în tranșee și va avea grijă de soldați. Activitatea ei de soră nu se va rezuma doar la soldați, ci și la orfani și alte persoane nevoiașe. Acest efort este recunoscut ca fiind un mare act de bravură al reginei chiar și de către cei mai înverșunați rivali ai ei. După terminarea războiului, în timpul Conferinței de Pace de la Paris, Marile Puteri aliate nu au vrut să recunoască unirea teritoriilor românești cu Vechiul Regat. Delegația română trimisă la Paris nu a avut sorți de izbândă în a-i convinge pe cei care conduceau conferința să recunoască oficial Unirea. Atunci, regina Maria merge într-o vizită neoficială la Paris și se întâlnește cu principalii lideri politici străini care se aflau acolo reușind să încline balanța în favoarea României. (Cristian Moșneanu)