Relatiile Romaniei cu Uniunea Sovietica in perioada 1990-1991

În Decembrie 1989 pentru România istoria ia pauză, după 45 de ani de dominație comunistă. Acest eveniment capital îi oferă șansa de a-și redobândi dreptul legitim de independență politică, economică și socială care îi fusese discreționar interzis, situație ce induce mutații de fond la nivelul întregii societăți. În egală măsură, acest eveniment pivotal stă la baza necesității de a revedea tipul de relații care existau la momentul respectiv între România și Uniunea Sovietică. În consecință, la scurt timp după evenimentele din Decembrie 1989, se rescrie istoria relațiilor româno-sovietice, prefigurându-se cel mai fascinant interludiu din cronica raporturilor bilaterale. Circumscrisă unei asemenea sfere de interes, lucrarea de față își propune să radiografieze evoluția relațiilor româno-sovietice în perioada 1990-1991, acordând o atenție considerabilă principalelor momente ce au amprentat zodia raporturilor bilaterale: momentul ’89, problema tratatului bilateral, desființarea Pactului de la Varșovia, puciul de la Moscova, problema basarabeană și, nu în ultimul rând, dispariția oficială a Uniunii Sovietice. Elementul inedit al lucrării rezidă în faptul că examinarea problematicii vizate este abordată din unghiul de percepție al participanților sau a martorilor oculari, în cazul de față, decidenți politici români și reprezentanți ai corpului diplomatic. Din Cuprins: ◊ Fundamentul conceptual-metodologic ◊ Moștenirea istorică a registrului bilateral ◊ Uniunea Sovietică și România în anii comunismului târziu ◊ Cronica interludiului postdecembrist româno-sovietic