"De la Antichitatea păgână și până la spiritualismul francez din secolul al XIX-lea, religia naturală a fost punctul de întâlnire al gânditorilor raționaliști și religioși care au văzut în ea temelia invariabilă a oricărei religii, baza comuna care îngăduie dialogul. Religia naturală se împotrivește dogmatismului, este universalistă și toleranță. Eseul de față prezintă nucleul teoretic permanent, precum și evoluția tematică a religiei naturale de la Cicero și până la Jules Simon; nu sunt omiși nici Erasmus, Spinoza, Locke, Hume, Voltaire, Rousseau sau Kant. Ni se arată totodată felul în care religia naturală ajută la formarea unei gândiri personale și libere, în cadrul căreia religia și filosofia, în loc să se combată, încearcă să dialogheze. E firesc, așadar, să începem colecția noastră cu această lucrare." - Dumitru ȚEPENEAG "O noțiune care parcurge o atât de lunga perioadă a istoriei filosofiei, cel puțin nouăsprezece secole, nu e neapărat reluată în același sens, în funcție de aceleași mize teoretice sau practice. Mai ales că aici e vorba de o poziție defensivă și totodată polemică, făcând parte dintr-o strategie care vizează fie să apere religia în cadrul filosofiei, fie să acorde filosofiei dreptul de a critica dogmatismul religios. În acest vechi conflict între filosofie și teologie, oare trebuie, pentru a răsturna vechea metaforă, ca slujnica să devină stăpână? Nu s-ar putea să renunțăm la orice poziție de dominare sau de supunere? Vom vedea că acestei atitudini îi corespunde proiectul de elucidare și apărare a unei religii naturale." - Jacqueline LAGREE
