Revenirea lumii lui Marco Polo. Război, strategie și interese americane în secolul XXI La sfârșitul secolului al XIII-lea, Marco Polo și-a început lunga călătorie din Veneția spre China pe Drumul Mătăsii, reprezentând la vremea aceea o adevărată rețea comercială eclectică și multiculturală care lega Europa de Asia. Astăzi, în secolul XXI, guvernul chinez a propus un Drum al Mătăsii pe uscat și pe apă absolut similar celui din epoca lui Marco Polo. Cu alte cuvinte, spune Kaplan în substanțialul eseu cu care se deschide cartea, China construiește un pod terestru spre Europa, în timp ce Iranul și India încearcă să lege zonele petroliere ale Asiei Centrale de Oceanul Indian. Europa se destramă din cauza schimbărilor culturale și migrației, dar iată că Eurasia se coagulează. În acest prim eseu și în următoarele care compun volumul de față, Kaplan scrie despre principiile universale ce ar trebui să contureze rolul Statelor Unite într-o lume perturbată. De la impresii despre președintele Trump până la examinarea sinceră a ceea ce se va întâmpla în cazul unui război între SUA și Coreea de Nord, trecând printr-o frumoasă secțiune dedicată gândirii unor mari politologi americani - Kissinger, Huntington, Mearsheimer -, cartea lui Kaplan face o evaluare serioasă și onestă a opțiunilor dificile cu care se vor confrunta Statele Unite în viitorii ani. Primul strat cartografic al noii hărți eurasiatice este alcătuit din imperii decăzute: imperii nedeclarate, și totuși care operează cu o mentalitate imperială, al căror control teritorial oficial este mult mai redus decât în precedentele imperii în cazul Turciei și Iranului - și mai mare în cazul Rusiei și Chinei. Căci ceea ce le face pe Rusia și China atât de vulnerabile este faptul că aceste state încă mai cuprind teritorii de dimensiuni cu adevărat imperiale, extinzându-se dincolo de patria grupurilor etnice și religioase aflate la conducere. - Robert D. Kaplan Traducere de Irina Manea Fragment din cartea "Revenirea lumii lui Marco Polo" de Robert D. Kaplan "Marco Polo, care și-a început călătoria de douăzeci și patru de ani spre Asia navigând spre țărmul estic al Adriaticei în anul 1271, avea să petreacă o lungă perioadă în Palestina, Turcia, Irakul de nord, întregul Iran (de la nordul azer și kurd la Golful Persic), Afganistanul de nord și de est și provincia chineză de etnie turcică Xinjiang, înainte de a ajunge la curtea împăratului mongol Kubilai Han, în Cambulac (Beijingul de azi). Din Cambulac avea să facă expediții în toată China, în Vietnam și Myanmar. Drumul de întoarcere la Veneția avea să-l poarte peste Oceanul Indian: prin strâmtoarea Malacca în Sri Lanka, în susul coastei de vest a Indiei spre Gujarat și în călătorii colaterale prin Oman, Yemen și Africa de Est. Dacă începutul secolului XX ar avea un punct de reper geopolitic, acesta ar fi: marele Ocean Indian de la Golful Persic la Marea Chinei de Sud, incluzând Orientul Mijlociu, Asia Centrală și China. Drumul Mătăsii pe apă și pe uscat pe care l-a propus actualul regim al Chinei îl reproduce exact pe al lui Marco Polo. Nu este o coincidență. Mongolii, a căror dinastie Yuan a domnit peste China în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, au fost de fapt „specialiști timpurii ai căutând să închege toata Eurasia locuibilă într-un adevărat imperiu multicultural. Iar arma cea mai convingătoare a dinastiei Yuan din China a fost - în ciuda reputației sângeroase a mongolilor - nu sabia, ci comerțul: pietre prețioase, țesături, mirodenii, metale ș.a.m.d. Rutele comerciale, nu proiectele de putere militară, au fost cele care au personificat „Pax Mongolică". Măreața strategie mongolă a fost fondată pe comerț mult mai mult decât pe război. Dacă vrem să înțelegem marea strategie a Chinei de astăzi, nu trebuie să privim mai departe de imperiul lui Kubilai Han."
