Revista romana de drept privat 2/2020

În ciuda "vârstei sale venerabile", răspunderea civilă rămâne o instituție juridică capabilă să surprindă constant prin valențe anterior necunoscute și să uimească prin capacitatea de adaptare la eternele transformări ale societății. Tocmai de aceea, un volum care să plaseze răspunderea civilă în contextul provocărilor contemporane apare nu doar ca util, dar mai ales ca necesar. Deși problematica permite abordarea unui număr aproape inepuizabil de teme, cele 10 articole dedicate subiectului, cuprinse în RRDP nr. 2/2020, vor atrage, cu siguranță, atenția cititorilor și vor stârni productive dezbateri doctrinare, având în vedere calitatea materialelor și a ideile avansate. Astfel, pornind de la mecanismele fundamentale ale răspunderii civile, Domnul conf. univ. dr. Florin I. Mangu supune analizei, într-un amplu studiu [Despre formele reparației (Art. 1.386 din Codul civil)], formele reparației, în scopul de a stabili raportul dintre principiul reparației în natură și repararea prin echivalent. În acest demers sunt lămurite, de asemenea, o serie întreagă de alte aspecte, precum natura juridică a obligației de reparare a prejudiciului, modalitatea de stabilire a valorii despăgubirilor, relația dintre principiul nominalismului și cel al valorismului în contextul răspunderii ș.a.   Formele speciale de răspundere nu au fost nici ele ocolite. Într-un studiu ce îmbină abordarea doctrinară cu cea practică, Doamnă lect. univ. dr. Cristina Ramona Duță supune atenției răspunderea civilă medicală (Scurt examen jurisprudențial în materia răspunderii civile medicale), fiind analizate, între altele, natura răspunderii, particularitățile raportului juridic de răspundere medicală și procedura angajării răspunderii. De asemenea, Doamna av. dr. Lacrima Biancă Luntraru ne propune tema deosebit de interesantă a răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea normelor de concurență, articolul Domniei Sale (Evaluarea și repararea prejudiciului rezultat din faptele anticoncurențiale. Analiza transferului costului suplimentar) decriptând mecanismul complex de cuantificare a daunelor în materie, prin raportare la dreptul pozitiv, intern și european, și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Tot în contextul ipotezelor speciale de răspundere civilă, noi am încercat să propunem o teorie coagulată și sistematizată a prejudiciilor în masă și să analizăm în ce măsură răspunderea civilă reprezintă un mecanism viabil și funcțional pentru repararea acestui tip de prejudicii (Instrumente vechi pentru probleme noi. Prejudiciile în masă față-n față cu răspunderea civilă. Convergentă sau antinomie?).   Prejudiciul, condiția principală și esențială a răspunderii civile, este tratat, din perspective diferite, în nu mai puțin de patru articole. Într-un studiu de excepție, Doamnă prof. univ. dr. Călina Jugastru prezintă o nouă potențială formă de prejudiciu moral, derivat din prejudiciul corporal – pierderea speranței de a realiza un proiect de viață familială normală –, articolul Domniei Sale (Pierderea speranței de a realiza un proiect de viață familială normală – pledoarie pentru o categorie autonomă a prejudiciului corporal) expunând, după o prezentare exemplară a conceptului, o serie întreagă de argumente care pledează pentru reținerea acestui prejudiciu în mod autonom în complexul context al prejudiciilor corporale. De asemenea, într-o expunere originală și bine argumentată, Domnul av. Bogdan Ionescu pledează pentru recunoașterea dreptului la daune morale și în cazul persoanelor juridice, plecând de la premisa că o serie întreagă de drepturi nepatrimoniale de regulă asociate persoanei fizice aparțin, în egală măsură, și persoanei juridice (Prejudiciul moral al persoanelor juridice. Între mit și realitate). Alte două articole tratează de o manieră diferită problema daunelor punitive. Astfel, într-un articol centrat pe daunele morale, Doamna jud. Dana Gîrbovan analizează, pornind de la modul de definire a prejudiciului nepatrimonial în dreptul comparat, în ce măsură ,,pedepsirea” autorului faptei ilicite prin obligarea sa la plata de daune punitive poate fi văzută ca o satisfacție acordată victimei, respectiv ca un mod de reparare a prejudiciului moral, prezentând, totodată, soluții jurisprudențiale de-a dreptul inedite, care par a susține o atare concluzie (Criterii de stabilire a daunelor morale: caracterul punitiv al daunelor ca satisfacție pentru victimă. Repere europene și naționale). Pe de altă parte, Domnul asist. univ. dr. Adrian Tamba ne oferă un extrem de original și documentat articol ce își propune să reliefeze nucleul dur al daunelor punitive, pornind de la evoluția istorică a conceptului în Common Law, pentru a putea stabili în ce măsură penalitatea prevăzută de art. 906 C. pr. civ. poate fi catalogată ca o materializare în dreptul nostru a daunelor punitive (Daunele punitive în Common Law. În România, acest tip de daune...).   Nici problematica răspunderii civile contractuale nu putea rămâne în afara atenției. Doamna lect. univ. dr. Alina Oprea, pornind de la solide repere de drept comparat și nu numai, supune analizei prevederile art. 1.534 alin. (2) C. civ., relative la obligația de minimizare a prejudiciului în materie contractuală, reușind să clarifice o serie întreagă de aspecte privitoare la această normă, de la fundamente și până la condiții și mod de aplicare (Observații privind minimizarea prejudiciului în materie contractuală). Totodată, printr-un raționament impecabil, Domnul asist. univ. dr. Cristian Paziuc ne convinge că, în ciuda lipsei unui temei expres, precum există în alte sisteme de drept, este posibilă angajarea răspunderii civile contractuale pentru neexecutare anticipată a contractului pornind de la principiul bunei-credințe (Răspunderea pentru neexecutarea anticipată a contractului). - Cu aleasa prețuire pentru cititori, Jud. dr. Ioan Ilieș Neamț