Revista romana de drept privat Nr.1/2020

Revista română de drept privat Nr.1/2020. Codul civil în căutarea terților Sunt aproape 400 de referiri la terți în diferite texte din Codul civil, care creează tot atâtea contexte normative. La acestea se adaugă cele în care terții se deghizează, purtând alte nume, cum sunt creditorii și moștenitorii (când aceștia din urmă nu devin părți). Cel mai important context normativ în care apar terții este cel al efectelor contractului, context care se extinde la efectele actului juridic în general; în acest context sunt incluși și terții beneficiari. Cel mai larg context, alcătuit din norme juridice care se regăsesc în mai toate materiile Codului civil, este acela al opozabilității, prin raportare la un act juridic, la un fapt juridic în sens restrâns, la un raport juridic sau la un drept subiectiv. Terțul contractant sau, într-o accepție mai restrânsă, terțul dobânditor apare deseori, purtând fie veșmântul bunei-credințe, fie veșmântul relei-credințe. Uneori terțul este reprezentat, alteori este reprezentant. Terțul este când păgubit, când păgubitor. Sunt cazuri în care terțul vede că propriile bunuri sunt obiectul contractelor încheiate de alte persoane. Terțul poate fi nu numai plătit, ci și plătitor, iar alteori este garant. Terțul poate fi cedat într-un raport juridic. Terțul poate avea o putere specială, determinând obiectul contractului, în general, sau prețul în contractul de vânzare, în special. Tocmai pentru că familia terților este extrem de diversă, unii dintre aceștia nu pot fi încadrați într-o categorie anume, rămânând cazuri cu totul particulare. După trecerea în revistă a textelor și a contextelor normative în care apar terții, o concluzie s-ar putea contura: logica generalului și a specialului le rămâne străină; singura modalitate prin care Codul civil i-a putut totuși civiliza pe acești sălbatici a fost prinderea lor în plasa de semnificații a fiecărui context normativ. - Valeriu Stoica