Anul 1396 il afla pe tanarul scutier Johann Schiltberger pe campul de lupta de la Nicopole, in oastea adunata de regele Sigismund al Ungariei impotriva otomanilor.
Schiltberger este prins de soldatii lui Baiazid I si are norocul ca sultanul sa-l lase in viata, luandu-l in slujba sa. Vor urma treizeci de ani de peregrinari pe trei continente, va insoti trupele turcesti in Asia Mica si Egipt, va trece din serviciul lui Baiazid in al lui Timur Lenk, participand la campaniile lui de legenda, il va insoti pe printul tatar Cekre in Siberia, Crimeea, Armenia, Abhazia si alte tinuturi indepartate. In cele din urma, va evada, va ajunge la Constantinopol si, cu ajutorul imparatului Ioan al VIII-lea Paleologul, va porni spre Bavaria natala, trecand, intre altele, prin Tarile Romane. Ajuns acasa, vreme de trei ani isi va asterne pe hartie aventurile, lasand o marturie fascinanta despre regiunile vizitate, viata de zi cu zi, credintele si obiceiurile locuitorilor acestora, scotand deseori la lumina elemente mai putin cunoscute ale istoriei acelor vremuri.
Schiltberger este probabil primul cronicar occidental care precizeaza locul inmormantarii lui Mahomed la Medina, iar relatarile sale despre islam si crestinismul oriental, cu toate detaliile lor, sunt deosebit de valoroase pentru epoca in care au fost descrise. De asemenea, marturiile sale despre campaniile lui Timur Lenk sunt fabuloase. - Constantin Erbiceanu Mi-e greu si e cumva inutil sa scriu cateva impresii de lectura despre o carte de istorie de acum cateva sute de ani. Evenimente, intamplari, fapte, personaje care au devenit neant. Cui sa-i mai pese de X, ce sa ne mai arda de Y, daca noi traim intr-un prezent fluid si autodevorant? Ce mai ramane prin timp? Mai nimic. Nimic. Pe bune. Ne facem iluzii ca posteritatea functioneaza si lasa urme. Ce sa scrii despre un Prieten? Conu Costache Erbiceanu si locuinta care gazduieste fundatia cu acelasi nume prezinta in lumea de azi ceea ce nu poate fi translatat in engleza sau germana din dulceata, aroma si parfumul cuvintelor taifas si taclale. Cine vrea sa inteleaga ce vreau sa spun pricepe lesne unde batem. Zaiafet. Chef. Bairam. Viata are un sens, deseori fara sa stim care e acela. Si mai presus de bine sau de rau vine si acel indemn de nicaieri care se risipeste niciunde: "Fiecare zi este o mare minune, bucurati-va de ea!" - Bedros Horasangian
