„O poveste ingenioasă și puternic vizuală despre războiul dintre oameni și roboți.“- The New York Times Mathilda Perez, fetița care are acces la comunicarea pe cai ascunse, vrea să-i salveze viața fratelui ei și, în plus, trebuie să identifice o nouă amenințare. Pe de altă parte, în rândurile celor din neamul Osage, supraviețuitorii obosiți se străduiesc să redevină războinici. Iar de pe malurile unui Tokyo devastat inventatorul Takeo Nomura și iubita lui fac o descoperire uimitoare în ocean. Cu ajutorul unei subtile cunoașteri a tehnologiei roboților, Daniel H. Wilson inventează o lume suprarealistă, la doar un pas de lumea noastră. Față în față cu o nouă provocare, Archos R-14 poate fi singura speranță de supraviețuire. „Un roman care bântuie cititorul... Wilson construiește într-un ritm înfricoșător o poveste palpitantă despre pericolele pe care le aduce tehnologia avansată în viața noastră.“- Los Angeles Times Fragment din carte: "Prea multe cuvinte. Mortăciunile astea merg pe urma noastră de două săptămâni. În cazul cel mai bun sunt iscoadele lui Rob. În cazul cel mai rău, la dracu', nu știu. Poate c-așteaptă ocazia potrivită să intre aici și să ne mănânce răniții. N-aș fi deloc surprins dacă s-ar întâmpla așa. Este îndeajuns că s-atragă atenția celor îngrijorați. Așa că, uneori, ies în mici plimbări. Când coloana principală se pregătește pentru înnoptat, eu nu m-opresc, ci formez patrula Cotton. Doar eu și câțiva băieți cu mințile mai îndreptate spre securitate, care stăm de pază. Independent de management, Înțelegeți? Din locul meu de aici, din pădurea întunecată, privesc prin luneta carabinei la ceea ce a mai rămas din Lark Iron Cloud. Trebuie să-mi țin răsuflarea ca să n-aburesc vizorul, însă moș Lark n-are problema asta. Plămânii lui sunt la fel de reci ca tațele unei vrăjitoare. Cu toată sinceritatea, nu cred că puștiul ăsta cherokee mort mai răsuflă măcar. El stă la pândă acolo pe perimetrul tabe-rei, privindu-mă cu ochi de rechin care nu clipesc. Mașinăria infernală care-i îngropată în ceafa lui are videocamere. Sunt foarte mici, i-adevărat, dar le-am văzut. Îi ocolesc capul de o parte și cealaltă. Jumătate din falcă îi lipsește și pielea obrazului îi atârna acolo, rigidă ca tovalul neargăsit. Mă-ndoiesc că ochii lui adevărați mai funcționează ca atare. Cum ar putea, de altfel? Parazitul păstrează-n viață doar ce a mai rămas din creierul puștiului. Băieții-isteți spun că Big Rob recoltă capete. Ei cred că mașina-ncerca să ne citească mințile. Este o lume dementă. "
