Rockstar

    Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viață care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, spera ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre luptă cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.       Fragment din roman:      „Ină îmi spusese că e firesc să doară moartea. Că e normal să suferi după ce cineva care ți-a fost foarte apropiat, cineva alături de care ți-ai construit lumea, a plecat pentru totdeauna nu doar din cea reală, sau din cea construită de voi împreună, ci din toate cele posibile. Dar, mai spunea ea, durerea te poate îmbolnăvi atunci când nu e însoțită de resemnare și acceptare, ci de vinovăție. Trebuie să faci cumva să te împaci, să nu te mai simți vinovat.     Încercasem, nu e ca și cum nu încercasem. Dar cum dracului aș fi putut să nu mă simt vinovat?! Dacă aș fi fost amnezic, da, poate doar atunci. Sau oligofren. Să nu pot duce niciun gând până la capăt. Să nu am amintiri. Să nu exist, propriu-zis. Da, atunci poate aș fi reușit să mă împac cu ceea ce se întâmplase. Să-mi spun că așa a fost să fie. Că așa a dat Dumnezeu. Cum își spun prostii. Ăia fără anxietăți, și fără complexe de vinovăție, și fără coșmaruri noaptea, și fără pungi întregi de pastile în rucsac zi de zi, și fără oameni care să-i iubească; fără idei, fără personaje imaginare în cap, fără voci care să le spună care e calea. Aia fără suflet.     ...Fusese cea mai frumoasă vară a noastră de până atunci. Împlinisem 17 ani de o lună, în iunie. Da, ce coincidență, era gemeni în zodia Gemenilor. Aveam trupa, de curând Hurricane Inside, fosta Bliss of Misanthropy. Aveam fani. Scosesem un album. Mergeam la liceu. Aveam multe gagici, atât fiecare separat, cât și împreună. Fire purta haine mai mult kaki, eu mai mult negre.     Aveam divergente în ce privea trupa, mai bine spus stilul ei pe viitor.”