Rod Laver. Autobiografie

Apariția ediției în limba română a autobiografiei lui Rod Laver este susținută de Erste Asset Management. Autobiografia lui Rod Laver spune povestea înălțătoare a felului în care un băiat de la țară, din Rockhampton, Australia, scund, stângaci și cu părul roșu, a devenit unul dintre cei mai mari campioni ai tenisului. Rod a dominat tenisul mondial timp de aproape două decenii, jucând împotriva unora dintre cei mai buni jucători din secolul XX și învingându-i. În 1962, Rod Laver a devenit al doilea jucător care a cucerit un Mare Șlem Complet, câștigând Wimbledonul și titlurile Australiei, Franței și Statelor Unite în același an calendaristic. În 1969, a reușit din nou această performanță, devenind singurul jucător din istoria tenisului care a câștigat de două ori Marele Șlem Complet. Cartea lui Laver este o călătorie minunată și plină de nostalgie, care descrie drumul său către celebritate, de la copilăria petrecută într-un orășel din Queensland, în anii 1950, la reușitele din circuitul de amatori și culminând cu înălțimile amețitoare ale victoriilor din turneele de Mare Șlem. Pe lângă victoriile de pe teren, Rod scrie și despre accidentul vascular cerebral suferit în 1998 și felul în care i s-a schimbat viața după acest eveniment, dar și despre Mary, cea care i-a fost soție mai bine de 40 de ani. "Rod este unul dintre cei mai drăguți oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Este prietenos, generos și optimist. Afișează o modestie care te face să îl îndrăgești și care îl recomandă nu doar ca pe unul dintre cei mai mari jucători de tenis din istorie, ci și ca pe o adevărată legendă a sportului mondial. Pentru Rod, familia este mereu pe primul plan. Atât eu, cât și soția mea, Mirka, avem o profundă admirație pentru devotamentul total de care a dat dovada Rod când a avut grijă de iubita să soție, Mary, în ultimii ei ani de viață. Loialitatea absolută și puterea sa interioară erau din nou puse în joc. Înainte de asta, Mary jucase un rol esențial în recuperarea lui Rod după un atac cerebral pe care îl suferise în 1998, iar Rod, la rândul său, a fost alături de ea până la final, în noiembrie 2012. În paginile acestei cărți, Rod ne spune extraordinara poveste a unui băiat timid din pustiul Queenslandului, cu pistrui pe față și cu un talent uriaș, care, datorită sprijinului primit de la oamenii potriviți, la momentul potrivit, a fost în stare să-i îndeplinească visul tatălui său de a avea un fiu care va câștiga Wimbledonul și care a devenit apoi cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor. Rod iubește tenisul și tot ce ține de acest sport, iar acest lucru reiese din fiecare pagină a cărții. Și poate, după ce veți termina de citit această poveste, veți înțelege mai multe despre sportul pe care îl adoram." Roger Federer, fragment din Cuvânt înainte Fragment din autobiografie: "Charlie și Hop Deși nu au fost niște oameni bogați, mamă și tata au făcut foarte multe pentru mine. Pe lângă terenul improvizat din curte, nu am dus niciodată lipsa de rachetă și mingi de tenis. Iar când acestea se uzau, îmi cumpărau mereu altele. După ce am împlinit 11 ani, mă duceau la tumee de juniori în tot statul Queensland, fără să se plângă. Ne trezeam la 2 sau la 3 noaptea, mama pregătea sandviciuri și termosuri cu ceai, apoi tata ne ducea cu mașina de la Rockhampton la Bundaberg, Brisbane sau oriunde altundeva trebuia să ajungem, la sute de kilometri distanță. și asta se întâmplă pe când orașele erau legate prin drumuri proaste, acoperite de noroi, nu de șosele asfaltate. Călătoria putea să dureze șapte sau opt ore, uneori chiar și mai mult. Iar tata nici măcar nu se uita la toate meciurile. Îi plăcea să mă lase pe teren și să-mi spună: „Vinsă te iau la 5". În intervalul acesta îl puteam găsi în cel mai apropiat pub, savurând un pahar de rom cu lapte și citindu-și ziarul. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-au făcut pentru mine a fost să-l aducă în viața mea pe remarcabilul antrenor de tenis Charlie Hollis. Un obișnuit al terenului nostru din curtea din Rockhampton, Charlie era prieten cu tata. Ducea o viață de burlac nomad, călătorind prin Australia, oprindu-se undeva câțiva ani pentru a antrena vreun copil, apoi plecând din nou la drum. Era un bărbat înalt și musculos, întotdeauna pus la patru ace, cu păr brunet ondulat pieptănat cu grijă. Fusese un jucător bunicel de tenis când era tânăr, apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost instructor de artilerie în armată. A preluat modul de a face lucrurile folosit în armată. - explică, demonstrează, instruiește, corectează. - și l-a transferat în antrenamentele de tenis, în anii 1940-1950. Urlă la copii ca un sergent de armată, le explică celor leneși că își pierd timpul și irosesc banii părinților. Îi plăcea să urle la elevi: „De ce te aperi cu reverul când ai putea să ataci? Prinde mingea când urcă și folosește viteza pe care i-a imprimat-o adversarul!”, „Sus, schimbă, lovește!, „Trebuie să faci un smash. Fă ce trebuie să faci!”, „Atacă! Atacă! Atacă!”. Pentru Charlie, erai fie un fraier, fie un campion, nu există cale de mijloc. Nici nu te băga în seamă dacă erai arogant. Pentru el, orice jucător bun de tenis trebuia să aibă. trei caracteristici: curaj, creier și un spirit de luptător care nu se dă bătut niciodată. Orice ar fi făcut, funcționa. Charlie a devenit un antrenor renumit în toată țara și a contribuit la carierele lui Fred Stolle, Mal Anderson, Daphne Seeney, Roy Emerson, Wally Masur, Mark Edmonson, precum și la cea a subsemnatului."