Fiu al unei prostituate, Roderick crește printre răufăcătorii și bețivii de la Gîsca Roșie, han și bordel totodată. Cînd mama sa moare, patronul nu întîrzie să-l alunge. Dar nici unul din ei nu știe că destinul lui Roderick ascunde o avere imensă, iar medalionul pe care îl poartă la gît e dovada acesteia. Pe urmele băiatului pornește o adevărată adunătură de neghiobi, smintiți, avocați și administratori dubioși, ucigași, călugărițe nu tocmai obișnuite – cu toții hotărîți să pună mîna, într-un fel sau altul, pe o parte din pradă. Și astfel Roderick fuge, pe uscat și pe mare, într-un carusel de întîmplări neprevăzute, crime, confuzii și piste false. Roderick Duddle este, în același timp, sinteza și reinventarea parcursului literar al lui Michele Mari: mereu cu un ochi la Charles Dickens și la Robert Louis Stevenson, maeștrii săi, autorul zugrăvește o parabolă că nici o alta despre lăcomia și prostia ființei umane, dar și despre capacitatea acesteia de a se minuna dinaintea miraculosului. Un joc literar deopotrivă pasionant și rafinat, înzestrat cu forța și inteligenta de a se înfățișa cititorului ca un roman-foileton al zilelor noastre. Fragment din roman: „Cînd a auzit bocănituri în ușa de la Gîsca Roșie, Jones, de puțin timp întors de la bivuacul nocturn, și-a zis că o fi o capră rătăcită; dar și cînd a deschis ușa larg a continuat, pentru cîteva clipe, să vadă o capră. Dar nu un corn făcuse zgomotul acela, ci o bucată de țeavă de care era legat cineva, un copil, și copilul acela... era el, Roderick! Atît de mare i-a fost surpriză, că o vreme n-a fost în stare să scoată o vorbă; apoi, brusc, a izbucnit într-un rîs asurzitor. Pe Roderick l-a izbit un fel de răcnet, după care au ajuns pînă la el damful de ginnock dulce-acrișor și fumul și sudoarea și toate celelalte mirosuri între care crescuse și care acum, după cîteva săptămîni de absență, îl invadau din nou, ca o maree că înainta înăuntrul sau amintindu-i cine era, din ce era făcut, de unde venea. În jurul lui era o asemenea învălmășeală de bărbați și femei care-l priveau și-l atingeau și spuneau ceva, că o vreme n-a înțeles nimic: cînd și-a revenit, fusese deja dezlegat și țeava era în mîinile domnului Jones. - Un pahar de lapte pentru băiat! a tunat acesta; apoi, apucându-l pe Roderick de umăr, l-a împins spre o masă liberă. - Să ne așezăm aici, băiete. Ehei, cred că ai ce să povestești, da-da-da... Cînd eram de vîrsta ta... dar cui îi păsă, să trecem la miezul problemei. Unde naiba te băgaseși? - Eu... m-au legat. - Am văzut că te-au legat! La dracu', dacă cineva a fost vreodată legat, poți pune pariu că tu ești ăla, drăguțule! Ca un salam și aninat de o țeavă! Și cine ți-a făcut serviciul ăsta, a? Roderick ținea privirea în jos. Se juca cu focul, dar de un lucru era sigur: cu domnul Jones nu putea să facă pe vicleanul."
