Romania. Carpatii. Caracteristici generale

Carpații reprezintă marea unitate care se impune printr-o mare complexitate ca alcătuire, plămădire, evoluție și raportări cu toate regiunile din țara noastră. De aici multitudinea de sisteme generale, regionale, locale care se reflectă în tot atâtea peisaje inedite ce-au stârnit interes și angajează permanent un număr tot mai numeros de „căutători” ai cunoașterii și explicării sensului diverselor laturi oferite de acestea. Ca urmare, Carpații au reprezentat mai întâi spațiul de investigație științifică pentru geografi, geologi, naturaliști, sociologi, etnografi, istorici etc. pentru care elementele generate de cadrul natural s-au îngemănat cu cele impuse de prezența și activitățile umane proces prin care a rezultat o simbioză milenară a trăirii, statornicirii și apărării unui teritoriu care-i cuprind împreună în dealurile și câmpiile limitrofe. Lor li s-au adăugat scriitori, artiști plastici, constructori, arhitecți, muzicieni etc. care au creat  lucrări de valoare în concordanță cu ceea ce au recepționat cu gândul și cu sufletul din nestematele acestor munți. Geografii însă de departe au fost și sunt tot mai interesați în realizarea de investigații științifice profunde orientate atât în analiza elementelor componentelor de mediu cât și în cunoașterea Carpaților pe ansamblu său pe unități regionale ca sisteme bine definite. Există o anumită diferențiere în timp dar și spațial în orientarea domeniilor și a direcțiilor de abordare cu reflectare în profunzimea înțelegerii și a conceperii de explicații plauzibile. Începând cu finalul sec. al XIX‑lea studierea problemelor legate de relieful Carpaților a concentrat cei mai mulți geografi, atenția lor fiind direcționată pe cunoașterea evoluției lor bazată pe urmărirea suprafețelor de nivelare, prezentarea reliefului glaciar și emiterea de ipoteze referitoare la geneza unor defilee din cuprinsul unor vai parțial sau total transversale. Acestea au reprezentat pe de o parte un răspuns   firesc la teme similare abordate pe plan internațional mai ales în alte sisteme montane europene (cu predilecție în Germania, Franța), iar pe de altă dorință studierii unor situații regionale inedite din Carpați. Ca urmare, geografilor străini (Emm. de Martonne, J. Cvijic, L. Sawicki, I. Pawlovski etc.) li s-au atașat la începutul sec. al XX‑lea geologi și geografi români care au realizat primele lucrări de referință. Perioada interbelică se va remarca pe de-o parte prin sporirea numărului de lucrări privind geografia Carpaților între care unele ca teze de doctorat și articole de sinteză valoroase (V. Mihăilescu, G. Valsan, T. Morariu, M. David, N. Al. Rădulescu, D. Burileanu, N. Orghidan, N. Popp), unele publicate în reviste de prestigiu sau prezentate la reuniuni științifice naționale și internaționale, iar pe de altă parte începutul afirmării contribuțiilor în climatologie (monografii ale unor stațiuni balneare) toponimie și etnografie (I. Conea, R. Vuia), hidrologie în analiza așezărilor etc. După 1960 studiile asupra Carpaților vor implica toate domeniile geografice, iar problematica va fi  nu numai extrem  de diversificată, dar va avea deopotrivă trei caracteristici – profunzimea abordării prin cercetare și demonstrații, legătura permanentă între aspectele teoretice și practice și o multitudine de corelații în sistem. Multe sunt teze de doctorat (de geomorfologie, limnologie, climatologie, hidrologie, geografie umană și economică, geografia turismului etc.) cu referință la unități geografice montane sau în care este cuprins și o  parte din acestea, apoi cursuri, enciclopedii, tratate, un număr foarte mare de articole publicate în tomuri speciale sau în reviste de specialitate etc. – toate impunând o cunoașterea temeinică a Carpaților dar și o bază reală pentru noi investigații menite să răspundă  necesitaților vitale ale începutului de mileniu. De multe ori analizelor științifice li s-au adăugat minunate pagini de poezie și descrieri destinate celor mai pitorești locuri din Carpați realizate nu numai de scriitori dar și de geografi (G. Valsan, I. Simionescu, V. Tufescu etc.). Scrierea volumului de față și a celor care urmează  se dorește a îndeplini câteva cerințe – punerea în evidență  a ideilor importante ce definesc sistemul geografic al Carpaților românești ca parte semnificativă a celui mai extins lanț montan al Europei și care de-a lungul anilor au fost evidențiate în diverse lucrări; prezentarea Carpaților atât ca sistem geografic distinct dar și în strânsă corelare genetică, evolutivă cu cele limitrofe; înțelegerea caracteristicilor definitorii dar și particulare ale elementelor fiecărui component nu numai prin prisma desfășurării în timp și la nivel de unități cu mărime variabilă dar și a încatenării lor în sistem; reflectarea sistemelor geografice prin peisaje specifice care redau interdependență, statornicia diferențiată între mediul natural și presiunea antropica; aprecierea corectă a locului fiecărui component geografic în asigurarea potențialului local și regional al resurselor inclusiv în determinarea favorabilității sau restricționării valorificării prezente și în perspectivă a lor; redarea grafică și cartografică a unora din contribuțiile semnificative ale diverșilor cercetători ai spațiului montan. Volumul deosebit de bogat de informații privind Carpații  a impus înscrierea lui în patru tomuri distincte. În cel de față dorim să realizăm o radiografie geografică pentru întregul sistem montan românesc plecând de la poziționarea în ansamblul  european, formarea lui în etape și faze distincte, specificul modelării și reliefurilor realizate, caracteristicile de bază de natură climatică, hidrologică, biopedogeografică, vechimea și continuitatea locuirii Carpaților ca rezultat al îngemănării favorabile a factorilor naturali cu dezvoltarea unui specific mintal, valorificarea în timp a resurselor și realizarea uni tip de economie complexă, dar diferențiată regional etc. Celelalte volume sunt destinate fiecărei unități carpatice. Dorim ca acestea să reflecte cât mai bine specificul geografic al unităților reprezentative bine conturate, rezultat din analiza contribuțiilor celor care le-au studiat. În demersul nostru ne-am bazat atât pe cunoașterea unui fond de informații extrem de bogate din care am preluat ceea ce era reprezentativ și apoi pe experiența proprie dobândită în peste patru decenii de investigații în majoritatea unităților montane. Prin conținutul bogat în informarea și structurarea ideilor considerăm că s‑a reușit un pas semnificativ în aprofundarea cunoașterii acestui sistem montan european, situație care ne permite să-l recomandăm atât geografilor (profesori, studenți, elevi) cât și tuturor celor cu aspirații în descifrarea tainelor Carpaților fie că sunt geologi, biologi, sociologi, etnografi, istorici etc. Suntem încredințați că parcurgerea filelor acestor volume va conduce la întregirea cunoașterii ansamblului geografic numit pe drept cuvânt „cetatea de piatră a pământului românesc” sau „Corona muntium” prin rolul pe care l-a avut în formarea și evoluția milenară a poporului nostru precum și organizarea și ierarhizarea sistemelor de medii din țara noastră.                                                                                                  Prof. univ. dr. Mihai IELENICZ