Cartea Romania dupa criza PDF

și Călin Georgescu Încotro merge România ? Vi se pare că vremurile au de ce să ne îngrijoreze ? Vă propunem un volum unic, din care puteți afla care este starea națiunii, cum s-a ajuns aici și ce perspectivă ne-ar fi de folos pe termen mediu și lung. Sunt răspunsurile unor specialiști, academicieni și cercetători la semnalele de alarmă din domeniile lor și la confuzia din societatea românească. Din 2008 încoace, rapoartele anuale ale Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) se constituie în adevărate radiografii ale situației din economie, învățământ, agricultura, de pe piața muncii etc. Însoțite de analize ale unor planuri de perspectivă pe etape și sugestii de măsuri necesare în imediat, ele au fost menite să contribuie la efortul de modernizare a structurilor statului, la adoptarea și aplicarea acelor politici publice și strategii care să-i permită României să-și respecte angajamentele că țara membră a UE și a NATO. Din păcate, după ce s-au tot făcut schimbări mici și medii, zise « reforme », în lipsa unui proiect național integrator, cu obiective clare, rezultatul se rezumă în 2010 la sărăcie, haos și demoralizare. Criza nu e o cauză a nefericirii noastre actuale, ci mai degrabă revelatorul unor slăbiciuni structurale – la mijlocul volumului, o « istorie a României » mai puțin obișnuită, clădită pe date economice și ocupaționale, pune degetul pe rana veche a raporturilor dintre elite și mase, nu fără a schița și căile de ieșire din impas. Miza se vede astfel pusă pe capitalul uman, pe reprofesionalizarea lui, iar energiile sunt orientate pe făgașul rațional al unor programe existente, ce respectă principiile de dezvoltare durabilă. Căci oamenilor trebuie să li se redea mai întâi rostul, pentru ca ei să poată produce o bunăstare echitabilă, fiind și beneficiarii unui mediu mai curat și mai sănătos. Poate că România după criză va fi o surpriză pentru cei care înclinau să creadă că au pierit de pe aceste meleaguri și bună credință, și competență, și dragostea de neam. Iată că motive de speranță ar mai fi totuși, așa cum mai există, de altfel, și destule resurse.