Romania in lumini si umbre

Publicată în 1921, la finele Marelui Război, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii și istorie. Volumul debutează luminos, într-o Românie necontaminată de smogul revoluției industriale și unde, cum mărturisea autoarea, te puteai ușor transportă în secolul al XV-lea. Luminile unui trai confortabil și îndestulat se sting parcă simbolic în seara intrării României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916. Semnalul de alarmă ce anunța un raid aerian chiar în acea noapte de 14/27 august și întunericul ce acoperă Capitala deschid o perioadă intensă în viața familiei Pantazzi. Urmează retragerea și rezistența în supraaglomerată și deznădăjduită capitala moldavă, cu privațiuni materiale și spectrul foametei și frigului. Evadarea spre aparent mai liniștită Odessa aduce cu sine doar o noapte și mai adâncă. Victoria bolșevicilor, în toamna anului 1917, a schimbat total viața liniștitei colonii românești din Odessa, iar arestarea soțului autoarei, alături de alți reprezentanți ai protipendadei românești, a prilejuit și momentul de eroism al canadiencei, după întâlnirea cu un curajos compatriot, celebrul colonel Boyle. Însă dincolo de toate acestea, cartea lui Ethel Greening Pantazzi rămâne o istorie frumoasă despre români în vremea în care luminoasa Belle Epoque făcea loc întunecatului Grande Guerre.“ (Constantin ARDELEANU) 18 aprilie 1918 Viceconsulul britanic din Teodosia (un negustor grec), informat că Boyle era cu prizonierii, l-a ajutat să pună la cale evadarea. Într-o după-amiază a trimis un mesager să-l cheme pe acesta la biroul lui; colonelul, care până atunci nu-și părăsise grupul nici măcar pentru un ceas, înțelegând gravitatea mesajului, a pornit pe dată spre oraș. Sfătuindu-i pe prizonieri să se pregătească pentru o plecare rapidă și care să nu stârnească suspiciunile paznicilor, i-a lăsat pe toți într-o stare de mare agitație. Au trecut câteva ore, s-a lăsat seara și el încă nu se întorsese. Deodată s-a auzit un zgomot de pași. Un detașament de 20 de bărbați bine înarmați a intrat în curte, luându-i pe chinezi pe nepregătite și capturându-i rapid. Colonelul Boyle era unul dintre nou-sosiți; imediat le-a comandat prizonierilor să se alinieze în grupuri de câte patru și să ajungă în pas alergător în port, unde un vas era pregătit să-i ducă pe mare. Nu trebuia pierdut nici un moment, căci marinarii bolșevici hotărâseră să-i lichideze în acea noapte.