Cartea Romania Mare. Idee, infaptuire, viitor PDF

…cartea expune pe spații întinse modul și împrejurările în care s-a constituit și întregit națiunea română într-o entitate statală în întregul ei teritoriu etnic, precum și circumstanțele interne și externe în care s-a conceput, împlinit și a evoluat România Mare. Este un proces desfășurat cronologic între 1848 și 1990, cuprinzând întreaga istorie modernă și contemporană... …………… …în perioada 1927-1929, după ani buni scurși de la procla-marea RM se constată însă că acel obiectiv era greu de atins. P. Chior, comisar al poporului pentru învățământ, în 1929, sublinia penuria de cadre de specialitate. În exprimarea lui stâlcit moldo-vească, P. Chior — nume simbolic — constată că cei „di s-o ridicat până la jiudicarea problemelor, știții, nici... pot să-i numeri pi dejiți“. În acest sens funcționa o instituție pretins academică, Comitetul științific moldovenesc, dar specialiștii din sânul lui erau departe de exigențele cerute. Se recursese pentru ajutor la Moscova, care trimisese un profesor lingvist, M. Serghievski, despre care același P. Chior spunea: „Ci pot lua de la dânsu ci el singur nu știi limba moldovineasci, dă graiu basarabeanu care îi lua ca temelia încercărilor lingvistici, el nici atât nu-l cunști, ci el singur numa începi a faci cunoștinți cu limba moldoveneascî din RM“. Cel care trona în chip absolut în domeniul lingvistic, dând directive Comitetului științific, era Biroul comitetului moldovenesc bolesvic. Acesta, la 15 decembrie 1929, în aceeași limbă stâlcită, totuși românească, se pronunță asupra modului de ortografiere asupra unor „buchii“ în alfabetul rusesc. Mânuitorii condeiului erau o rară avis - cum remarcă L. Madan, încă din 1926, anume că limba literară moldovenească a apărut odată cu formarea republicii. Cu toate acestea, în 1928, avea loc prima reuniune a scriitorilor sovietici moldoveni. M. Andriescu, în 1929, susținea că scriitorii „sîntem putinție di tot și sânguri. În toați MS ni numeri pe dijiți. N-avem nisi literaturi vechi, n-avem de undi dinlăuntru nisi ajutori. și sîntem nevoit să’nsepem lucu din tălpi“. Din aceste motive, scritorii și poeții -cum sublinia, în 1927, V. Holostenko, șef de secție pentru cultură și propaganda - luau „totul de la cultura românească“. Era o recunoaștere clară că, în ciuda interdicțiilor, sursa de dezvoltare literar-culturală a moldovenismului era românismul. Este motivul pentru care același culturnic se simțea obligat să în-demne asemenea categorie de intelectuali să se îndrepte spre sursele rusești și ucrainene, care sunt „culturi ale proletariatului victorios" Odată începută acțiunea de creare a limbii și culturii moldovenești, dificultățile întâmpinate se dovedeau aproape insurmontabile, întrucât se pornea de la dogma politica înscrisă în înseși documentele „constituționale“ ale RM, anume că procesul acesta se reducea la debarasarea aproape totală de caracterul romanofon al limbii și culturii moldovenești. Ca atare, pe tot parcursul existenței ei, viața cultural-politică a acestei zone trans-nistrene se caracterizează printr-o acerbă luptă contra românismului...