Romantism, pasiune, scandal

Căsătoria lui Arthur Miller cu Marylin Monroe a dovedit că, într-adevăr, contrariile se atrag – dar nu pentru multă vreme. Viața strălucitoare a perechii Zelda și Scott Fitzgerald și-a pierdut splendoarea într-un deceniu, întunecată de alcoolism, tulburare mintală, infidelitate. După mulți ani în care Lev Tolstoi și tânăra Sofia Andreevna au crezut că sunt cel mai fericit cuplu din lume, căsnicia lor s-a transformat într-un infern. Îndrăzneț, impulsiv, veșnic îndrăgostit, Ernest Hemingway a ținut să se însoare de fiecare dată cu aleasă inimii; când s-a sinucis, ajunsese la a patra nevastă. Lordul Byron – un playboy avânt la lettre, seducător, destrăbălat, bănuit de incest și homosexualitate. Burlac convins, Gustave Flaubert a fost un mare senzual: frecvența cu asiduitate bordelurile, a încercat sexul cu bărbați și a avut relații amoroase cu destule femei. Scriitorii generației beat (Jack Kerouac, William Burroughs, Allen Ginsberg) propovăduiau în anii '40–'50 amorul liber, inclusiv cel homosexual. Deveniți amanți, Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre au făcut un pact: cum între ei există o iubire-esentă, amorurile contingente le erau permise. Anais Nin: campioana experimentelor sexuale, bigama, lesbiană, incestuoasă... Veți mai citi despre biografiile amoroase romantice sau scandaloase, liniștite sau pasionale, fericite sau cu final tragic ale lui T.S. Eliot, Tennessee Williams, Daphne du Maurier, Charles Dickens, Oscar Wilde, Voltaire, Virginia Woolf, Agatha Christie, Gertrude Stein, D.H. Lawrence, James Joyce etc. „Refrenul nostru constant, în timpul documentării pentru cartea de față, a fost: «Așa ceva nu se poate inventa.» Și nu se poate. Nici nu ai vrea. Când e vorba despre viețile amoroase ale literaților, adevărul, de regulă, se dovedește mai straniu (și mai scandalos) decât ficțiunea.“ - Joni Rendon, Shannon McKenna Schmidt Fragment: "   La polul opus față de stilul luxos de viață cu înstăritul Guiler, Nin ducea acum o existență modestă cu Pole, care a devenit paznic silvic și apoi profesor de matematică la un gimnaziu. înainte de a se muta la Los Angeles, cei doi au locuit într-o cabană rustică din satul de munte Sierra Madre, unde Nin făcea curat și întreținea chiar ea gospodăria. Fiecare soț acceptă sau cel puțin se prefăcea că acceptă scuzele pe care le născocea pentru frecvențele ei călătorii. Pole credea că angajamentele literare o chemau la New York, în vreme ce lui Guiler îi spunea că-și caută odihna și relaxarea, din motive de sănătate, pe Coasta de Vest.     Minciuna mariajului de pe o coastă și de pe cealaltă, situație riscantă la care ea se referea ca la „trapezul" ei, era solicitantă (și fără îndoială epuizantă) pentru Nin. Își copia cu indigo scrisorile, avea rețete eliberate pe ambele nume și și-a învățat prietenii de pe ambele coaste cum să-i împiedice pe soți să afle adevărul. Rețeaua de neadevăruri pe care a țesut-o a devenit atât de complicată, încât a trebuit să-și noteze detaliile, precum cunoștințele pe care le folosise ca alibiuri, pe cartonașe indexate și organizate „cutie a minciunilor".     Nu o dată, castelul de cărți de joc clădit cu atâta grijă de Nin a fost gata să se prăbușească, de pildă atunci când Pole, vcnit la New York pentru un interviu de angajare, a apărut pe neașteptate, ca să-i facă o surpriză. Un alt moment când  a scăpat ca prin urechile acului a fost cel în care Pole a primit un pont de la niște oaspeți beți, la o serată de la Hollywood, inai exact a primit numărul de telefon al rivalului său din New York. I-a răspuns Nin, care, isteață, l-a informat că-l supraveghează temporar pe Guiler, care suferise o căzătură. Guiler, pe de altă parte, a acceptat povestea ei cum că bărbatul care o sunase era un admirator deranjat la cap, pe care-l întâlnise în California. "