Roscatul si musafirul nepoftit

Roșcatul este un câine simpatic și jucăuș și este foarte iubit de cele două fetițe care au grijă de el. Asta până când, într-o zi, în viața fetițelor apare un obiect ciudat care le acaparează toată atenția și astfel prietenul lor de joacă este abandonat. O poveste înduioșătoare despre dragostea copiilor pentru animale. De asemenea, copiii vor găsi în această carte dialoguri amuzante înainte de culcare, întâmplări vesele și povesti care tratează diverse subiecte, cum ar fi: frica de întuneric sau consecințele acțiunilor lor. Sunt economist de profesie și mama a două fetițe simpatice și curioase, dornice de povești în fiecare seară. Pentru că uneori se plictisesc de poveștile clasice, am început să le inventez povești chiar despre ele. Așa s-a născut această cărticică care sper să vă placă și să o citiți cu drag. - Siminică Ciobanu Cuprins: • Roșcatul și musafirul nepoftit • Căsuța fermecată • Aniversare cu peripeții • Teatrul de păpuși • Cireșul • Monstrul care voia să fure Luna • Vacanța de iarnă Ilustrații de Silviu Goșav Fragment din cartea "Roșcatul și musafirul nepoftit" de Siminică Ciobanu: "Nu există seara fără povești, așa cum nu există somn fără vise. Apropo, unde se duc visele când te trezești?! Dacă poveștile de noapte bună sunt amintiri din copilăria mamei, e și mai palpitant. Uneori, când Ecaterina se plictisește de personajele ei preferate, și nu găsește în toată biblioteca ei mare nicio carte pe plac, o roagă pe mama să-i depene amintiri din copilărie. - Te rog, încă o amintire și gata, mă culc, promit! - Așa spui de fi ecare dată, iar mie mi se închid ochii de somn. - De data asta mă țin de promisiune, zise fetița sigură pe ea. - Nici nu mai știu ce să-ți spun, ți le-am zis pe toate. - O vreau pe ăia cu cireșul. - Cireșul din livada părinților e și acum viu în memoria mea, și n-o să-l uit prea curând… începu mama să povestească. Am avut o copilărie făină de tot. Stăteam într-o casă mare, împrejmuită de o curte plină de flori. Până în fața casei se întindea o alee lungă, lungă pe care ne făceam derdelus iarna, când era frig. Aruncăm o găletușă cu apă pe alee și gata derdelușul. De-o parte a ăleii, mama cultivă căpșuni, iar de cealaltă, aveam o grădiniță cu flori și ceva legume: roșii și ardei. Poți să-ți imaginezi cum era primăvara când înflorea totul? Și acum parcă simt mirosul de lăcrămioare și bujori. În spatele casei aveam iepuri… - Iepuri? întrebă Ecaterina mirată. - Da, am avut, o bună bucată de timp, iepuri. - Și ce făceai cu ei? - Nu mai țin minte, eram copil, știu doar că mă duceam din când în când la ei și mă jucam. - Vreau și eu iepuri, mami! - La bloc nu avem unde să-i ținem, draga mea. - Dar noi de ce nu avem curte? Vreau și eu curte ca a Măriei, verișoara mea. - Poate o să avem și noi la un moment dat, răspunse gânditoare mama. Și tot în spatele casei se află și livada; aveam de toate: meri, peri, pruni, cireși, vișini, gutui, chiar și pepeni. La sfârșitul verii mergeam să vedem cât de mari au crescut. Erau mici ca o portocală. Mai mult nu creșteau și noi ne jucam cu ei. Eu și sora mea. Cireșele erau preferatele mele și îmi plăcea mult să le culeg. Într-un an, cireșul a făcut rod bogat; mama avea nevoie de ajutoare la cules."