Densa si proteica, articulata in jurul unor crochiuri semnificative de viata si a unor surprinzatoare parabole, proza lui Romulus Rusan ne ofera revelatia unei lumi care se sustrage de sub incidenta efemerului, prelungind clipa in eternitate. Imperceptibila pendulare intre vis si realitate ori, dimpotriva, explorarea febrila a celor mai fine detalii ale lucrurilor inconjuratoare dezvaluie spectacolul unei existente etalate pe multiple scene ale cotidianului, avand in miezul sau o umanitate care traieste in armonie cu ritmurile naturii si ritualurile cosmice. O inepuizabila galerie de portrete si fiziologii umane gliseaza pe fundalul unei lumi invadate de culori, arome si sunete, hranindu-se din iluzia prezentului etern si din recurenta unor teme cu substrat introspectiv ori a unor imagini desprinse din cea mai viguroasa literatura a absurdului. Ecuatia scriiturii lui Romulus Rusan ramane o adevarata provocare pentru cititor, fictiunea serpuind prin numeroasele vase comunicante ale naratiunii, tatonand neprevazutul, intamplarea sau peisajul sufletesc supus unei deliberate fragmentari. Dupa ce a privit lumea larga cu ochiul liber si la dimensiunile istoriei, Romulus Rusan trece la o proza de fictiune minimalista si hiperrealista, in care fragmentele realitatii sunt fixate cu o asemenea atentie si insistenta, incat devin nonfigurative. Scriitorul alege fragmente umane reduse, pe care ochiul sau oripilat le mareste pana la a deveni monstruoase, diagnosticand astfel maladiile lumii din care provin.
