Rugaciuni in prigoana - Ieroschimonahul

    "Figura ieroschimonahului Nil Dorobantu, în spațiul monahal românesc, continuă să stârnească admirație și denigrare, fascinație și scandal. Dezechilibrul între zelul, râvna și mediocritatea spirituală a unor confrați, prizonieri ai unei concepții legaliste și minimaliste despre viața creștină, a dus la tensiuni mari. Ieroschimonahul Nil afirmă că numai imposibilitatea de a ascunde talantul primit și iubirea de aproapele l-au făcut să devină nebun să se laude singur, să mărturisească fraților experiența harului și să-i îndemne pe toți să se împărtășească de ea, întrucât aceasta stă la îndemâna tuturor celor ce împlinesc cu râvnă poruncile lui Hristos. Deși ortodox autentic, îndrăznelile sale de limbaj, radicalismul său ascetico-mistic, pledoaria sa patetică în favoarea experienței spirituale personale, au deranjat și incomodează până astăzi.     Pentru Nil Dorobantu teologia nu este teorie, este ecoul propriei sale vieți interioare, o viață în care crede că a primit realmente revelații nemijlocite din partea lui Hristos, că a fost într-un contact direct cu El și a auzit de la El cuvintele care nu sunt o relatare fictivă, ci o conversație care a avut loc efectiv. I s-a dat un cuvânt (logos) de către și despre Dumnezeu și s-a simțit obligat să-l relateze, chiar și atunci când ar fi preferat să-l treacă sub tăcere. Prezentându-se pe sine însuși și vorbind despre propriile sale experiențe, la persoana I singular, îi aduc și astăzi  acuze vehemente și se pare frecvente de mîndrie și amăgire spirituală. Melodia cântului său duhovnicesc a izbit urechile multora dintre contemporanii săi ca una discordanță, insuportabil de stridentă și poate chiar eretică. Deși și-a interpretat cântul cât mai bine cu putință și cu siguranță în cel mai izbitor mod cu putință, nu a fost primul care-l cântă. Zelot foarte nebun și sărac iubitor de oameni, ieroschimonahul Nil dorea să împărtășească și celorlalți bogăția pe care o descoperise în Hristos. S-a ridicat împotriva celor ce îndrăznesc a face teologie fără a avea experiență în Sfântul Duh a realităților teologhisite, făcând apel să fie abandonată falsă teologie speculativă, formal ortodoxă." (din Cuvânt Înainte)